PROSTUL DE INTERNET....

De multă vreme vreau să scriu acest post, despre internet şi faptul că, pe lângă multe chestii mişto, a adus în viaţa mea şi ceva mai puţin plăcut: contactul cu mulţi proşti, pe care, altfel, nu i-aş fi întâlnit niciodată.

Mărturisesc: până acum câţiva ani, aveam o părere complet greşită despre media inteligenţei din această ţară. Părerea se baza pe anturaj, ca să zic aşa, pe oamenii cu care interacţionam direct. De-abia după ce am început să văd cu ce se mănâncă netul şi să pap câte-o porţie zdravănă în fiecare zi, mi-am dat recalibrat impresiile: există mulţi oameni inteligenţi pe net, dar proştii sunt de câteva ori mai numeroşi. Dar să vedem cum arată ei.

Prostul de internet e, obligatoriu, şi fudul. P-ăla care nu-i şi fudul nu ajungem să-l cunoaştem, fiindcă tace dracu’ din gură, ajutându-ne să nici nu aflăm că există. Prostul fudul nu poate însă să tacă. Pe el îl chinuie permanent o imensă şi irepresibilă nevoie de a se exprima. Se plimbă pe internet ca pe tarlaua lu’ mă-sa şi, din când în când, se opreşte să citească câte ceva: un blog, un articol de ziar etc. Fiind fudul, el are în general impresia că e foarte deştept, dar, în particular, când citeşte ceva, această impresie începe să îl preseze groaznic, obligându-l să-şi dea cu părerea. Ştiţi când eşti balonat şi simţi că-ţi explodează stomacul dacă nu mergi în secunda aia la toaletă? Ei bine, cam asta simte şi prostul de internet: că, dacă nu-şi dă cu părerea, îi explodează capul. Şi-şi dă: “Slab. Nu mi-a plăcut deloc articolul, schimbă-ţi meseria”; “Chiar trebuie să facem băşcălie de absolut orice în ţara asta? Este inadmisibil să facem băşcălie de orice, aşa n-o să ajungem nicăieri, să vă fie ruşine. Loredana”; “Foarte prost articol, nu mai intru niciodată pe acest site”, “Aşa, şi? Trebuia să râd la acest articol?”, “Deşi sunt 100% de acord cu mesajul textului, cred că autorul este un frustrat. Daţi-l afară, nu vă mai cumpăr niciodată” (deşi el n-a cumpărat nimic, a citit gratis pe net). Etc. etc. etc.

Observaţi că n-am luat în calcul categoria “oligofreni care nici măcar nu ştiu limba română”. P-ăia îi putem ignora liniştiţi, sunt mult mai puţin enervanţi decât prostul alfabetizat, care a terminat şi o facultate, poate chiar două. Probabil că asta îl şi face să se simtă obligat să-ţi bage pe gât părerile lui: prejudecata că cine termină o facultate n-are cum să fie prost. Şi tot asta îl legitimează să se ducă în subsolul unui text scris de Andrei Pleşu, de exemplu, şi să zică: “Slab. Din ce în ce mai slab. Încă puţin şi o să renunţ la a vă mai citi”. Adică, vezi Doamne, nici Pleşu nu mai e ce-a fost şi, oricât de înţelegător şi de răbdător ar fi el, prostul, până la urmă o să obosească să-i mai dea şansă peste şansă lui Pleşu. Într-o zi o să decidă cu superioritate că nu-l mai citeşte şi, gata, n-o să-l mai citească. Pentru că, mă-nţelegi, dacă nu-l validează el, prostul de internet, Pleşu nu există. Dacă el zice că Pleşu nu e OK, nu e OK şi gata. Toţi cei care scriu pe net există numai în măsura în care el, prostul, decide că sunt inteligenţi, buni sau talentaţi, e clar, da?

Bun. Acuma am şi eu un mesaj pentru prostul de internet. O să fie mai frust, aşa, o să se apropie mult de ce am gândit de fiecare dată când i-am întâlnit părerile arogante de prost. La mine pe blog, pe site-ul ziarului la care lucrez (nu neapărat la textele mele), pe Facebook, pe alte site-uri, pe alte bloguri etc. Sper că n-o să fie o problemă c-o să mă exprim mai din topor. Am şi eu dreptul să fiu foarte sinceră cu cineva atât de sincer şi de doxat ca prostul de internet, nu?

Dragă prostule de internet, înainte să mai intri să-ţi laşi icrele pe vreun site, află nişte chestii:

1. Internetul ăsta nu e o sală de clasă în care toţi ăia care scriem stăm în bănci, numai tu stai la catedră. Asta înseamnă că, atunci cineva postează un text, textul ăla nu conţine implicit şi întrebarea “Cum ţi s-a părut acest text, dragă prostule de internet?”. Iar, dacă n-o conţine, înseamnă că n-ai de ce să te simţi obligat să răspunzi “Slab!”, “Din ce în ce mai slab!”, “Foarte slab.” sau “Nu mai intru niciodată aici!”. Fiindcă, am uitat să-ţi spun, nici întrebarea “Dragă prostule, ai de gând să mai intri pe-aici?” n-o conţine nici unul dintre textele de pe net.

2. Faptul că eu şi alţii scriem texte, iar tu le citeşti, nu te legitimează să te comporţi ca dom’ profesor care-şi evaluează elevii. Nici tu nu eşti profesor, nici noi nu suntem elevii tăi. Pariez că, dacă te-aş pune să scrii ceva, n-ai fi capabil să legi mai mult de două propoziţii gângave, prin urmare nu ai nici o calitate să mă evaluezi pe mine. Eu aş putea să te evaluez pe tine la scris, tu nu poţi să mă evaluezi pe mine. Ţi-o zic verde, că ştiu că nu merge cu fineţuri. Eu pot, pentru că asta e meseria mea, tu nu poţi, pentru că eşti prost. Dacă n-ai fi prost, ai da un altfel de feedback textelor pe care le citeşti. Ai dezbate ideile din ele, l-ai contrazice pe autor inteligent şi cu argumente şi alte lucruri de genul ăsta. Dacă n-ai fi prost, nu ţi s-ar părea că ai calitatea să evaluezi talentul lui Pleşu. Dacă n-ai fi prost, n-ai intra să laşi comentarii arogante, puţind de la o poştă a autosuficienţă şi a adoraţie de sine. Dacă n-ai fi prost, te-ai abţine să intri undeva să laşi o sentinţă ca “Slab!”. Oamenii inteligenţi nu fac niciodată asta. Pe bune, pe verificatelea, fă un sondaj. Întreabă toţi oamenii inteligenţi pe care-i cunoşti dacă ar intra undeva să facă pe deştepţii cu un comentariu de genul ăsta. Mă rog, asta ar presupune să ştii să recunoşti un om inteligent… Deci mai bine nu face nici un sondaj, crede-mă pe cuvânt: un om inteligent nu intră niciodată să-i evalueze pe alţii pe net, nu intră niciodată să se dea “profesor”. Chiar dacă e.

3. Aroganţele de tipul “Nu mai calc niciodată pe acest site” nu mă/ne sperie absolut deloc. Ba chiar ne lasă reci. Şi dacă n-o să mai intri ce? Mă afectează pe mine absenţa ta altfel decât în bine? De ce ai senzaţia că mă interesează dacă mai intri sau nu? Cum poţi să fii atât de penibil încât să lansezi astfel de ameninţări cu convingerea că o să mă răneşti? Acuma, pe bune, gândeşte-te un pic: ce pierd eu dacă tu nu mai intri, în afară de un idiot care făcea pe deşteptul? Dragoste? Sănătate? Bani? Ce? Absolut nimic. Acuma du-te şi repetă în oglindă “Cum plm am putut să fiu atât de idiot să ameninţ că nu mai citesc ceva ce, oricum, citeam gratis?”

Acestea fiind zise, mai am un singur lucru de adăugat: Ştiu că am scris absolut degeaba acest text. Prostul de internet nu se va recunoaşte în el. N-ai cum să te recunoşti dacă eşti prost făcut grămadă, dar te crezi genial. Da’ ştiţi ceva? Nici nu mai contează dacă se recunoaşte sau nu. Eu măcar m-am răcorit. Pentru o vreme n-o să-i mai invidiez în tăcere pe bloggerii a căror politică de relaţionare cu “clienţii” constă în a spune “Eşti prost” de câte ori au ei chef.
www.simonatache.ro