Tineretul din ziua de azi şi pericolul hainelor unisex

Am constatat o chestie îngrijorătoare pe când mă holbam prin mall după blugi ieftini (ăştia-s pentru mine cum sunt roşiile pentru domnul P.) Pe vremuri, în magazine era o separare clară între raionul de femei şi cel de bărbaţi – cred că nici la toaletă nu erau atât de net despărţite cele două sexe ca la haine, de unde presupun că pe atunci oamenii de ştiinţă credea că dacă fustele se vor atinge de blugi se va produce o implozie enormă, care va distruge tot magazinul Cocor, Moldova sau cum s-o fi chemat. Existau chiar centre comerciale complet separate pe sexe, de pildă magazinul Adam şi magazinul Eva (e fascinant că autorităţile comuniste nu au reuşit să găsească nişte nume niţel mai ateiste – n-ar fi fost mai logic să se cheme, de pildă, Ilici şi, respectiv, Krupskaia?)

Ei, în zilele noastre nu mai e aşa; în majoritatea magazinelor, între hainele de femei şi cele de bărbaţi există o zonă neutră, cu haine pe care nu există nicio indicaţie privind sexul pe care ar trebui să-l aibă purtătorul. Din zona asta gri am văzut cumpărând şi fete, şi băieţi, lucru de aşteptat dat fiind că eu unul nu am putut determina sexualitatea respectivelor haine. Doar aici se pot găsi nişte pălăriuţe în stil vânătoresc pe care niciun vânător respectabil nu le-ar purta ca să nu râdă ursul de el, pantaloni de la inundaţie în carouri (am impresia că asta purtau oamenii şi pe vremea lui Noe, de-aia s-a hotărât Dumnezeu să-i stârpească de pe faţa Pământului), eşarfe exact cum avea şi răposatul Arafat sau genţi care pretind că-s făcute din saci de cafea – mă depăşeşte, sincer, de ce ai vrea ca lumea să creadă că porţi ceva făcut practic din gunoi, dar, pentru orice eventualitate, am şi eu în curte nişte foşti saci de adeziv şi glet cu care presupun că voi face furori când mă voi lansa, în fine, în lumea accesoriilor vestimentare.

Problema mea e că oricum tinerii din ziua de azi sunt cam urâţi – toţi, indiferent de sex, arată ca nişte viitori editori ai Realităţii. Dacă nici după haine nu se mai pot deosebi, atunci să nu ne mirăm că homosexualitatea devine ceva absolut banal. Păi puneţi-vă în pielea unui tânăr din ziua de azi: agăţi şi tu o fată într-un bar, mai urâţică, na, că, acum, şi tu arăţi cam ca Tatulici sau Cristina Şincai (eu nu-i pot deosebi pe ăştia doi, unul are mai mult păr, dar nu mai ştiu care). O duci acasă şi când vă daţi amândoi jos pălăriuţele şi eşarfele luate de la raionul unisex realizezi că nu e deloc fată. Acum ce să-i faci, să-l trimiţi acasă în miez de noapte?

Între timp, am dezlegat misterul: e una şi aceea şi persoană, ca Superman şi Clark Kent. Când vine vremea să fie Tatulici, îşi strânge părul în coc sub şapcă.
www.dailycotcodac.ro