Captiv printre cei vii

Julius Constantinescu

Mihai P. este un cetăţean din judeţul Vaslui – deci, cum altfel decât de toată isprava? Decis să scape odată pentru totdeauna de săracie (am uitat să vă spun că era sărac lipit pământului? Dar vouă judeţul Vaslui ce vă sugerează, prosperitate?), Mihăiţă s-a hotărât să recurgă la o soluţie extremă – alta decât să-şi găsească un serviciu, normal, el fiind doar disperat, nu şi tâmpit. Carevasăzică, să se sinucidă. Dar, să vedem ce poate face în acest sens un om sărman, fără posibilităţi.

În primul rând, neavând nici un ban, Mihăiţă nu-şi permitea cianură, pistol sau alte farafastâcuri de-astea cu care îşi fac felul bogaţii, din plictiseală. Nu avea nici cadă, în care să-şi deschidă venele (avea doar un veceu în fundul curţii, dar ar fi fost cam penibil). N-avea, nefericitul, nici măcar norocul Annei Karenina: în satul lui nu exista cale ferată şi, prin urmare, nu trecea nici un tren (trecea doar o cursă RATA, dar mergea prea încet, era complet inutilizabilă). La toate aceste neajunsuri cu care se confrunta sectorul sinuciderilor din satul lui Mihăiţă, mai trebuie adăugat şi faptul că zgârie-nori, sedii de multinaţionale sau turn de paraşutism nu existau defel în sat, deci eroul nostru nu se putea servi nici de gravitaţie.

Prin urmare, iată-l pe acest om, care n-avea noroc nici în viaţă, nici în moarte, pe Mihăiţă deci, într-o situaţie mizerabilă. Viaţa îşi bătea joc de el, iar moartea îl refuza cu dispreţ. Din fericire, Mihăiţă nu e genul de om care se dă bătut aşa uşor (alţii, în locul lui, poate şi-ar fi găsit ceva de lucru ca să aibă din ce trăi, însă Mihăiţă privea cu dispreţ orice fel de compromis). În timp ce căuta febril o soluţie, şi-a adus aminte că are în magazie nişte cuie (noroc că n-avea obiceiul să repare nimic, că altfel nu le-ar fi avut nici pe alea). Le-a înghiţit cu lăcomie, după care s-a aşezat pe prispă, aşteptând să dea ortu’ popii. Doar că, în loc de păşunile raiului, Mihăiţă s-a trezit la spitalul de urgenţă, unde nişte medici fără inimă l-au salvat. Nu avusese, sărmanul, bani de-o sută de vodcă, să-i alunece cuiele pe gât.
www.dailycotcodac.ro