banc.....

Fiul unui seic studia in Iasi.
Intrabandu-l parintii cum se simte, le-a raspuns ca in general bine,
dar se jeneaza un pic cand el vine cu Mercedesul 500 la scoala,
iar profesorul lui coboara din tramvai.
Peste cateva zile primeste un cec de 1 milion de dolari si o telegrama:
“-Nu ne face numele de rusine! Cumpara-ti si tu un tramvai!“ sper ca va placut:P

Câteva argumente care dovedesc faptul că Ştefan Bănică junior este Adevăratul Rege al Rock-ului

La inceput nu a fost nimic! Apoi a fost unul… Elvis Whatever, dupa care a venit sa stea El – Ştefan Bănică junior!

Elvis canta o muzică blamată, o muzică de negri amestecată cu ceva country, Ştefan Bănică junior cântă o muzică agreabilă, care place până şi la gospodine.

Elvis canta o muzică dubioasă, o populară amestecată cu nişte muzică de negri, Ştefan Bănică junior cântă Rock’n’Roll!
Stefan Banica junior este un om mai bun decat Elvis, pentru ca Elvis nu stie pe de rost toate melodiile lui Stefan Banica junior.

Elvis nu l-a avut pe Virgil Iantu ca background vocal, şi se ştie că rock-ul fără “uap şuari, ari, uap şuari, ari” nu există!

Elvis a fost şi la puşcărie (am văzut eu într-un film!), Ştefan Bănică junior e om serios, din familie bună, de artişti.

Ştefan Bănică junior nu doarme niciodată, Ştefan Bănică junior se gândeşte la următoarelor cântece pe care le va compune.

Dacă ar mai trăi, Elvis ar purta tricou cu Ştefan Bănică junior.

Dacă ar mai trăi, Elvis i-ar fura melodiile lui Ştefan Bănică junior, schimbând numai versurile cu unele tâmpiţele despre gospodine şi chiuvete.

Dacă ar mai trăi, Elvis ar şti pe de rost toate melodiile lui Ştefan Bănică junior.

Elvis nu a murit, Elvis s-a metamorfozat în Ştefan Bănică junior.

Ştefan Bănică junior este prieten cu mediul înconjurător! Nu a stricat atâtea viniluri cât să scoată 64 de albume, precum Elvis, iar dacă va edita vreodată un Greatest Hits acesta va fi un single.

Elvis conducea camionul de la firma unde lucra, Ştefan Bănică junior conduce un X16, al lui!

Dacă s-ar face un concurs de sosii de-ale lui Elvis, umflatul ăla de Elvis ar pierde şi Ştefan Bănică junior ar câştiga.

Elvis cânta pentru un bilet de 3 dolari la intrare, la Ştefan Bănică junior la concert e două milioane jumate biletul!

Ştefan Bănică junior a compus “Always on My Mind” încă din 1972, dar fiind prea mic pe atunci nu i-a băgat nimeni în seamă geniul. Ulterior, la numai câteva luni după ce l-a auzit întâmplător la un post local de radio din România, în timp ce tranzita ţara noastră pentru a ajunge la Halkidiki, Elvis a profitat de faptul că în România nu exista încă atunci nici un fel de reglementare în ceea ce priveşte drepturile de autor şi şi-a însuşit fraudulos “Always on My Mind”, compusă de tânărul – pe atunci, dar şi acum, – ŞTEFAN BĂNICĂ JUNIOR!
(www.dailycotcodac.ro)

Men`s Best Friend !!!!!!!

Un bărbat trebuie să meargă unde trebuie să meargă !!!!

Puţini bărbaţi iubesc cu adevărat băutura şi sunt în stare să îşi pună întreaga viaţă în slujba ei. Aceştia sunt numiţi îndeobşte beţivani şi societatea îi ostracizează, arătându-i cu degetul ori de câte ori are nevoie de un exemplu negativ, pentru că beţivanii sunt mereu la îndemână şi incapabili să se apere. Beţivanii mai sunt numiţi şi “pleava societăţii”, iar atunci când un sărman beţiv zace întins pe trotuar, lumea, în loc să-l ajute să se ridice şi să-i îndrume paşii spre casă, se strânge în jurul lui şi îi aruncă ocări, iar mamele îl folosesc imediat în scopuri educative: “Dacă nu înveţi bine, mamă, o să ajungi ca ăsta”. Acest exemplu este dat de regulă copiilor de până la 15 ani, după această vârstă folosindu-se mai mult “o să ajungi ca tac-tu”.

Ceilalţi bărbaţi, marea lor majoritate adică, iubesc nu atât băutura, cât atmosfera plăcută şi relaxată de la cârciumă. Cel mai rău lucru care se poate întâmpla la cârciumă este o bătaie generală şi câteva capete sparte, însă orice bărbat preferă de o mie de ori ca vecinul de masă să-l lovească în cap cu halba decât să-i spună: “Ştiam eu că dacă te las să bei o bere n-o să te mai opreşti, fiindcă aşa eşti tu, până nu-ţi torni şi-n cap nu te simţi bine!”. De asemenea, nu trebuie neglijat nici faptul că a doua zi te poţi întoarce fără teamă la cârciuma respectivă pentru că nimeni nu-şi mai aminteşte ce s-a întâmplat aseară, spre deosebire de mersul acasă, unde nimic din ce ai făcut nu va fi uitat vreodată.

Din motive nedesluşite, femeile îşi imaginează că la cârciumă se petrec tot soiul de lucruri extraordinare. Cel mai adesea, femeile sunt convinse că la cârciumă au loc orgii groaznice cu valuri de băutură şi femei superbe, vinuri franţuzeşti băute din condurii damelor, chelneriţe goale, posibil şi piscină umplută cu şampanie. Li se pare de necrezut ca bărbaţii lor să bea bere ieftină şi să discute aceleaşi lucruri pe care le discută de zece ani cu aceiaşi prieteni, cum pretind când se întorc spăşiţi acasă la două dimineaţa. Şi e normal să creadă că la cârciumă au loc orgii fabuloase, pentru că altfel, oricine ştie asta, nu există nici un motiv ca bărbaţii să o şteargă de acasă.
(www.dailycotcodac.ro)

Scrisoarea lui Moş Crăciun către Cristi Borcea......

Dragă Borcică,

Am primit noua ta scrisoare şi nici măcar n-a fost nevoie să o mai deschid, pentru că ştiu ce vrei: să joci în Liga Campionilor. De obicei, nu răspund la scrisori, pentru că abia am timp să împachetez cadourile, darmite să răspund la milioane de scrisori; acum însă m-ai prins mai liber, pentru că eşti singurul copil care îmi trimite scrisori în luna mai.

Ştii bine că întotdeauna ţi-am adus cele mai frumoase cadouri. Cînd erai mic, ţi-am adus bicicletă şi patine cu rotile. Cînd ai crescut, ţi-am adus ochelari de soare, butelii, maşini frumoase, chefuri cu manele şi pe Marius Niculae (puteam să-ţi aduc chiar un fotbalist adevărat, dar tu ai zis Marius Niculae). I-ai primit pe Lajos, Corpodean şi Haţegan, ţi-am făcut cadou o mulţime de penalty-uri şi te-am făcut campion de toamnă (habar n-ai ce greu a fost să deviez în poarta Unirii şutul ăla de căcat al lui Kapetanos din ultima etapă a turului). Din păcate, Borcică, mai mult nu pot.

Ştiu că ai fost cuminte tot anul şi că ai dansat foarte frumos (am înţeles că dansezi ca o fetiţă pe care o cheamă Shakira, însă eu n-o cunosc, pentru că Moşul nu prea duce cadouri la copiii din Columbia), dar eu nu pot să vin decît iarna. Tu eşti un băiat inteligent (sunt convins că ai fi luat note mari la şcoală, dacă te-ai fi dus) şi înţelegi. Totuşi, ca să nu zici că sunt căcănar şi că nu vreau să te servesc, o să trimit scrisoarea ta şi altor persoane care te-ar putea ajuta: Sfînta Vineri, vrăjitorul Merlin şi Rumburak.

PS: I-aş trimite scrisoarea ta şi lui Iisus, dar El abia a reuşit să facă un olog să umble; pe Tamaş şi pe Moţi nu cred că e în stare să-i facă să stea pe picioare.
PPS: Dacă nu se rezolvă nimic, mai scrie-mi în decembrie; poate îţi fac o surpriză şi-i conving pe ăştia de la UEFA să înfiinţeze Liga Campionilor de Toamnă. (www.dailycotcodac.ro)

De ce sunt gay-ii mai creativi decât heterosexualii !!!

Stăteam într-o zi cu Pircă la cafea când pe unul dintre noi l-a sunat nevasta (îi vom proteja anonimatul, dat fiind că doar unul din noi e însurat). Evident că până atunci fusesem în plin proces creativ şi eram pe cale să scriem un text demenţial, dar după conversaţia cu soţia ni s-a tăiat tot elanul şi n-am mai putut scoate decât textul pe care îl citiţi acum. Am făcut însă cu această ocazie o descoperire importantă: de vină pentru poantele slabe pe care le citiţi pe Daily Cotcodac şi, prin extensie, pentru calitatea mizerabilă a culturii contemporane este faptul că atât glumele, cât şi cultura cu pricina sunt produse de heterosexuali şi nu de gay (îl scoatem din discuţie pe Şendroiu, aţi văzut ce bine scrie de când l-au prins piraţii din Angola?).

Pe vremuri, când artiştii erau gay ca lumea, nu ca ăştia din ziua de azi care de fapt au câte o nevastă pe-acasă, şi arta era artă. Nu vă grăbiţi însă să faceţi sex pidosnic în speranţa că o să vă iasă o capodoperă: secretul nu e ăsta, ci faptul că gay-ii nu sunt întrerupţi din procesul artistic de către soţii sau prietene.

De pildă, imaginaţi-vă că Michelangelo ar fi fost însurat. Picta omul liniştit Capela Sixtină când îl sună nevasta: “Ce faci, michiduţă?”. “Pictez, mami”. “Te gândeşti la mine?”. “Nu, mami, pictez, ţi-am zis.” “Da’ ce pictezi?”. “Nişte femei la Judecata de Apoi”. “Goale, nu?”. “Da, mami, dar ştii că la Judecata de Apoi n-o să mai avem haine pe noi”. “Şi la cine te gândeşti tu când pictezi femeile alea goale?”. “La tine, mami”. “Păi mai devreme ai spus că nu te gândeai la mine!”. Ei, cam asta li se întâmplă pictorilor din ziua de azi pentru că sunt heterosexuali, aşa că nu trebuie să ne mire că pictează doar cuburi sau stropesc pânza cu vopsea, fiindcă asta e cam tot ce apuci să creezi în cele zece minute dintre telefonul de “azi-dimineaţă nu mi-ai spus că mă iubeeeeeeeşti…” şi “auzi, da’ cine e gabitza din lista ta de mess?”.

La fel stau lucrurile şi în alte arte, gay-ii au avut întotdeauna un mic avantaj. De pildă, Freddy Mercury, spre deosebire de Moculescu, nu trebuia să se oprească la fiecare cinci minute din compus ca să-i cârpească una nevesti-sii. Rimbaud şi Verlaine puteau scrie netulburaţi poezii simboliste, pentru că nu se apleca nimeni să le citească peste umăr şi să-i întrebe: “Da’ ce ai vrut să zici aici? Vrei să spui că eu aşa îţi fac ţie, dragă? Când ţi-am făcut eu ţie asta?”. Iar Ceaikovski nici nu vrem să ne imaginăm ce ar fi compus dacă ar fi avut prietenă şi l-ar fi bătut la cap toată ziua: “Mie de ce nu-mi compui o baladă frumoasă? Uite Bittman şi Chirilă ce melodii le scriu iubitelor lor, tu de ce nu poţi?”. Nu mai zicem că absolut toţi artiştii ar fi avut scandaluri cu consoarta legate de mediul pe care-l frecventează: “Tu de ce umbli cu golanii ăia, nişte prieteni ca lumea nu ţi-ai putut găsi? Spune-mi şi mie, ce poate învăţa un om de la nişte neisprăviţi ca prietenii tăi? Ia, de mâine ne apucăm să-ţi căutăm un serviciu ca lumea“.

Un alt avantaj al gay-lor în materie de artă e că atunci când se întâlnesc mai discută şi despre altceva decât despre femei. Sincer, credeţi că, dacă Platon era heterosexual, “Republica” ar fi fost şi despre altceva decât despre ce a mai bulănit Trasymachus săptămâna trecută şi ce bunăciune au văzut băieţii ieri în agora? Sau că Proust ar mai fi scris douăzeci de volume care să pună bazele literaturii contemporane dacă în timpul ăla putea ieşi cu amicii la terasă, să se uite după gagici şi să facă remarci rafinate?

În condiţiile astea, vă daţi seama că singura soluţie pentru doi tipi heterosexuali ca noi e să scrie împreună, pentru ca atunci când nevasta sau prietena unuia solicită explicaţii pentru cutare glumă, respectivul să poată da vina pe celălalt. În ce ne priveşte, mai avem de pus la punct câteva amănunte, fiindcă ultima dată am cam dat-o în bară. S-a întâmplat ca prietena unuia dintre noi să citească acest text şi să facă o remarcă absolut neutră: “Vai, ce bună glumă ai făcut cu Michelangelo! Ce-am mai râs!”, iar co-autorul învinuit să se apere aruncând vina pe celălalt: “O prostie! Nu eu am făcut-o”. Prietena lui l-a privit cu răceală şi i-a retezat din start orice intenţie de a mai inventa scuze ieftine de genul ăsta: “El îi spune nevesti-sii “iubi”, nu “mami”. “Mami” ştim foarte bine cine spune”.
(www.dailycotcodac.ro)

Naşul mahmurelii e frate cu tequila !!!!

Iată o ştire care pînă şi pe Băsescu îl va convinge că Dumnezeu există şi că nu doarme : mahmureala şi-a găsit, în sfîrşit, naşul! Cetăţeni ai Romaniei, s-au dus problemele! Naşul mahmurelii există şi este – cine ar fi crezut? – un extract de cactus. Adică, surpriză! E rudă cu tequila!!

Această descoperire senzaţională, care bate la fund de departe toate scenariile de telenovele, a fost realizată in sudul Statelor Unite de un grup de cercetatori cu suflet mare, preocupaţi de adevaratele probleme cu care se confruntă oamenii muncii de la graniţa cu Mexicul.

Dacă aţi trecut vreodată prin chinurile mahmurelii, dacă v-aţi petrecut vreodată dimineaţa de după omorîndu-vă papilele gustative cu cafele tari şi amare ca fierea vărsată mai devreme, sau cu sucuri de lamîie sfredelitoare şi cu pumni de algocalmine si ibuprofene, ori tîrîndu-vă spre cea mai apropiată cîrciumă unde să puteţi rade o bere şi-o ciorbă de burtă, veţi înţelege cu siguranţă valoarea inestimabilă a acestei descoperiri. Cu adevărat epocală, prietenii ştiu de ce!

Produsul a fost lansat în State şi se comercializează sub formă de capsule. Modul de administrare este o capsulă înainte de a merge la cîrciumă, la vreun bairam, sau, în cazul locuitorilor din Suceava şi Vaslui, pur şi simplu la serviciu. Producătorii garantează că respectiva capsulă va reduce “semnificativ” efectele mahmurelii. Pilula acţionează cel mai eficient asupra a trei dintre senzaţiile oferite de mahmureală, pe care, spun specialiştii, le combate remarcabil, şi anume : asupra ameţelii, a senzaţiei de “gură uscată” şi a lipsei de apetit.

Chiar şi binecunoscuta durere de cap e mult îndulcită de pastila minune, nefiind însă, din păcate, anihilată complet. De fapt, anumite rămăşiţe ale sale continuă să facă fiţe, în special la mişcări bruşte ale capului. Oricum, e mult mai suportabilă decît atunci cînd eşti ameţit şi ai limba şi cerul gurii ca desertul Sahara. Iar în aceste condiţii, sensibil mai rezonabile, altfel îşi vor face efectul ciorba de burtă, zeama de varză şi celelalte metode clasice, care nu vor mai trebui să o ia de la zero cu programul de refacere.

In final, cîteva veşti proaste:
Prima veste proastă este pentru cetaţenii din Vaslui. Pilula îşi cam pierde din eficacitate dacă e luată zilnic, fiind concepută mai degrabă pentru cei care o fac lată în week-end. Sau în orice caz, nu chiar în fiecare zi.

A doua veste proastă este pentru dl Traian B, din Bucureşti. Eficacitatea pilulei a fost testată doar pe persoane tinere (s-a folosit un grup de voluntari cu vîrste între 21 şi 35 de ani). De aceea, producătorul nu prea poate garanta ce se întîmplă cu organismele trecute de primele două-trei tinereţi, în contact cu respectivul extract de cactus.

Iar la final, o veste proastă pentru tot românul: capsula cu pricina nu a fost avizată de Ministerul Sănătăţii din patria noastră, deci nu poate fi găsită în farmaciile de pe lîngă casa omului.
(dailycotcodac.ro)

Anxietatea puiului de găină

Astăzi vom aborda din nou un subiect de actualitate la care nu ne pricepem absolut deloc, şi anume noile norme europene menite să elimine stresul la puii de găină. Probabil că şi voi v-aţi întrebat de ce doar puiul e atât de stresat, în timp ce porcul sau vaca n-au probleme de felul ăsta. Simplu. Să luăm, de pildă, porcul: dacă-l laşi să nu facă nimic toată ziua, e mulţumit şi nu-i pasă ce se întâmplă în jurul lui (de unde şi comparaţia cu bărbatul). Sau vaca: are o fire blândă şi nu se enervează niciodată (aici e mai greu de explicat de unde comparaţia cu femeia). În schimb, puiul e o creatură foarte stresată şi are nevoie de condiţii speciale pentru a da ouă de calitate. De fapt, noi credem că puiul e de vină, fiindcă e isteric. Luaţi un pui, băgaţi-l într-o cuşcă şi daţi-i câtă mâncare vrea – o să înceapă imediat să urle ca apucatul: “Frateee, m-au băgat între patru pereţi, mă sufoooc! Mamă, o să mor, cât de naşpa eee!”. Nu e vina noastră că e el dement – dacă vaca şi porcul pot trăi în orice condiţii, el de ce nu poate şi trebuie să secrete substanţe toxice? Probabil o face numai aşa, de-al dracu’ ce e.

Alte câteva întrebări la care puiul evită să răspundă: de unde ştie el că viaţa lui e de căcat? De unde are termen de comparaţie? A dus-o mai bine înainte, trăia într-un conac, dar a fost răpit de traficanţii de carne vie şi vândut la combinat? I-a zis mă-sa: “Puiule, pe vremuri aveam moşii şi palate, dar ne-au luat comuniştii tot”? De unde dorinţa asta de libertate pe găini? Noi am auzit de animale care se sinucid în captivitate, dar nu ştiam că găinile sunt printre ele. Aşa, poate în curând o să aflăm că şi Revoluţia Franceză a fost făcută de găini – pe oameni îi cam durea în cot că sunt oprimaţi de nobili, doar găinile, cu eterna lor năzuinţă spre libertate, n-au mai suportat şi s-au ridicat împotriva tiraniei.

Când noile norme europene vor fi aplicate, aşteptăm ca reclamele la carne de pui să insiste pe faptul că puii lor sunt foarte relaxaţi. Câteva sugestii: “Avicola Crevedia – noi ne trimitem puii în Caraibe”, “îi tăiem în timp ce ascultă Ravel, sorb şampanie şi degustă caviar”, “cei mai mulţi, de fapt, mor în somn”, “dacă se simt plictisiţi între patru pereţi, îi ducem în club”. Sultanul Bruneiului să fii şi tot ţi-ai dori o viaţă de pui.

Ciudat e însă faptul că normele europene se îngrijesc doar ca animalele să o ducă bine şi nu se referă niciodată la oameni. Care este, de pildă, diferenţa dintre puiul crescut la combinat şi un corporatist? Afară de faptul că pe corporatist nu îl mâncăm, absolut nici una – amândoi trăiesc în cuşti, sunt privaţi de lumină naturală şi se hrănesc numai cu căcaturi. Atunci, de ce ar fi puiul mai stresat? Îl ţine şeful peste program? Îi dă ouăle la refăcut fiindcă nu-i place cum arată şi pretinde că nu se poate duce aşa cu ele la client? Îi face nevastă-sa scandal că vine târziu acasă? Nu cred. Dar tot puiul se plânge. Mai rămâne să ne ceară să-l eutanasiem cu delicateţe ca să-l scăpăm de viaţa asta mizerabilă în care trebuie să mănânce toată ziua, la adăpost de capriciile vremii şi de prădători. De altfel, probabil exact aşa se va şi întâmpla.

Din păcate pentru corporatişti, ei nu sunt protejaţi de Uniunea Europeană şi, dacă secretă toxine, o fac în linişte în colţişorul lor, aşa că lor nu le va curma nimeni suferinţa.
(dailycotcodac.ro)

Doamna cu umedul.....

Termin directul (dupa cum vedeti viata mea incepe dupa directul de seara, ce-i inainte e alt film) si opresc al meu Citroen C-Crosser la Rompetrol sa culeg niscaiva tigari si Cola
La coada cativa domni si o Doamna, usor morcoviti si total lipsiti de chef si sclipire (eu, aceeasi tipologie). Doamna de care spuneam, cam 30 de ani si 1,70m, 120-90-120 (silicon tuning) isi rodea o unghie (mai avea inca 9 tot false de ros si nu mai prididea cu asta) si cotcodacea la telefon de zor:
- Hai fata nu ma mai scoroji cu rupta aia cu gentile ei pline de praf ca ma plictisesc maximum! Fata, aia nici oja nu stie sa si-o intinda frenci si se da doamna la Bambu , fata, cand sta picior peste picior de parca o fi printesa de Hohento Hohentu Huhento-rahat cum i-o chema pe-aia!
- (la telefon, indescifrabil)
- Fata, stii ceva? Stai fata ca iau niste bere si crontaitoare si vin la tine ca nu se mai poate! Auzi fata? Mie mi-a murit bateria la Prada si sunt pe Ciocolate asta si nu te aud cum trebuie, fata, ca se freaca cerceii de el. Ma sui acum in treiar, fata, ca sunt cu ala cabrio si vin la tine. Vezi ca iau si servetele din alea ude ca sa ma demachiez ca ma tine fata, fata.
Si se apleaca, ia un pachet de servetele umede (berile le luase deja - Ursus la cutie) si se baga in fata, le tranteste pe tejghea si arunca o privire jumatate condescendenta - jumatate persiflanta catre noi, plebea. Ma vede, da sa schimbe mimica dar cand realizeaza ca ma uit la ea ca la un arici de tundra cu bube pe tepi intoarce capul spre vanzator si rosteste:
- Hai domnu ca nu am de gand sa dorm aici!
Domnu incepe sa scaneze produsele pe rand si cand ajunge la servetele (mi s-a parut ca vad un zambet fugar pentru o secunda) ridica ochii si spune:
- Stiti, astea sunt pentru alt fel de probleme.
- Auzi draga, probleme ai tu ca trebuie sa muncesti in loc sa te duca capul sa faci bani, da cu ala sa faca bip si zi-mi cati tre sa-ti dau!
- Eu va scanez asta, nu-i problema dar nu cred ca sunt sigur ca asta vreti. Poate vreti sa
- Poate vrei tu sa te dau afara pe criza asta smechere!
- Stiti
- Ba tu vrei sa m-agati?! Ca m-am saturat de astia ca voi! Tu stii cu cine sunt io? Vrei sa-ti dea ala foc la benzinarie?! (isi da ochii peste cap si se uita spre noi) Toata lumea crede ca e loc pentru toata lumea frate!
Baiatul de la gazarie, chiar simpatic cedeaza si spune, probabil, cea mai usturatoare fraza din istoria Doamnei, motiv pentru mine sa ma pravalesc peste raftul cu bomboane Merci(pentru a carui rearanjare cu lacrimi de ras in ochi mi-am irosit 10 minute):
- Ma scuzati DOAMNA ca nu mi-am dat seama ca aveti probleme cu hemoroizii! Caci, stiti, acelea sunt servetele pentru hemoroizi, adica de dat la cur si nu pe fata! Cu toate ca le-ati putea confunda oricand! Curul cu fata, adica.
Toata lumea din benzinarie izbucneste intr-un ras cu sughituri, bale, hamaieli si hahaieli, Doamna clipeste des, da drumul la suvoiul de injuraturi, noi si mai abitir cu hohotele, Doamna trage o palma la standul de gume, gumele se imprastie, noi ne imprastiem de ras, Doamna iese din benzinarie si pleaca spre cabrio injurand in continuare, noi aplaudam frenetic si radem isteric!
Iata servetelele demachiante pentru

Noi definitii in DEX.......

INFOCARE = transformare in foca

GHINIOANE = varianta moldoveneasca pentru ardelenescul "Bine, Ioane"

IMPRASTIERE = rezultatul procesului prin care betivii se fac prastie

BIZAR=zar dublu

MACEL= mac mic

MICROSCOP= scop marunt INVIORAT = Prevazut cu vioara

LESINA = pe unde merge "le tren"

MERITORIU = teritoriul ocupat de livada de meri

RATEU = pateu din carne de ratza

SCARABEU = cetatean ce locuieste la bloc, la scara a doua; din aceeasi familie de cuvinte se cunosc scaraceu si scaradeu.

TRACTOR = actor cu mult trac

TUTUN = a-a-arma de-de-de a-a-artilerie

TZURTZUR = Sunetul soneriei, iarna

BATALION = fratele mai mic al plutonierului Batal Gheorghe

PRUDENT = pasta de dinti cu extras de prune

MONOLOG = olog de un picior

BIOLOG = olog de ambele piciore

SEXOLOG = olog de 6 picioare (de ex. miriapod sexolog)

MANIPULARE = manevrarea penisului cu ajutorul mainilor

ATATAT = fara sani

AMANAT = fara maini

INCHINARE = transport catre China

INVINUIRE = procesul de fermentare a mustului

Consumatorul revoltat, consumatorul idiot......

Sâmbătă la prânz, în faţa unui bancomat de la Şincai. Ajung cam în acelaşi timp cu o domnişoară şi, politicos după cum îmi place să mă laud că mi-e felul, îi dau întâietate, deşi mă grăbeam să spulber cei 60 de km care mă despărţeau de supa cu găluşte pregătită de mama . Domnişoara începe să butoneze fabrica de cash, eu mă uit la ceas: 12.36, deja simt în nări aburii supei. Repet gestul, e 12. 43. Pun stop reveriei gastronomice şi arunc un ochi indiscret către domnişoara cea molcomă.
Apasă uşor nedumerită butoanele, caută prin geantă, scoate hârtia cu codul PIN (da, cea pe care banca ne recomandă să o distrugem), o analizează cu o răbdare de arheolog, apasă din nou butoanele, de data aceasta le ia la rând, oftează, schimbă strategia-acum butonează cu ambele mâini, pare că interpretează o sonată pentru violoncel şi ATM, se scarpină în cap, reia recitalul mut. Are succes, în spatele ei stăm acum vreo cinci oameni, ba nu, şase, privind-o încă îngăduitori. Aş pleca, dar îmi pare prea tare rău pentru timpul oricum pierdut. Fără nici un avertisment, când mă pregăteam să aduc bâţâitul de pe un picior pe altul pe culmile perfecţiunii, se întoarce şi spune candid: “S-a stricat. Nu mai vrea să-mi dea cardul”. Publicul primşte vestea cu o exaltare stranie, epxrimată printr-un murmur care numai la bis nu îndeamnă. Eu, deşi rezonez cu restul, rămân politicos. „Probabil aţi băgat PIN-ul greşit. Ar trebui să sunaţi la numărul lor de urgenţe”. Stupoare. „Lăsaţi, mai încerc puţin”.
Spectatorii se împrăştie, rămân singur, mai mult din curiozitate decât din consecvenţă, deja timpul pierdut nu mai contează. E 12.49 când, cu speranţă, mă redescoperă. „Nu mi-l dă înapoi. Ce fac acum?”. Îi ma spun o dată cum devine treaba cu numărul pentru urgenţe, iar ea găseşte în amabilitatea mea o invitaţie la familiaritate. „Ştii, mi-am uitat telefonul acasă. Mi-l poţi da pe al tău?” Da, arată ca un om care şi-ar putea uita telefonul acasă, de fapt, ochii ei îmi spun că s-ar putea uita şi pe sine undeva, aşă că i-l întind.
Creştini suntem, dar de la o răutate mică şi amuzantă nu m-am putut abţine: nu i-am dat şi instrucţiunile de folosire. S-a fâstâcit, a butonat, deh, avea experienţă de la bancomat, apoi mi-l înapoiază zâmbind ca o tută drăguţă ce era. Îi deblochez tastatura, formez numărul (luat de pe cardul meu, ar fi fost distractiv să o las să să-l caute pe bancomat, dar nu îmi place sa servesc supa la cină). E 12.51. Urmează o conversaţie halucinantă, din care redau doar cele spuse de domnişoara (ideile principale), că doar pe ea o auzeam:
-Bună ziua. Mi s-a blocat cardul.
-…
-Andreea ****, Bucureşti, str.****** Seria ***** Numărul****
-…
-Păi, un domn de lângă mine (eu eram ăla, deşi blugii rupţi în genunchi nu mă recomandau a fi chiar un domn) spune că am băgat codul PIN greşit, dar nu ştiu dacă e aşa. Vă spun şi pinurile? (Pinuri? Plural? Devine şi mai interesant, îmi zic)
-…
-De vreo cinci-şase ori.
-…
Cum nu puteam să-l bag greşit de atâtea ori? Păi, dacă au fost trei carduri??? (sunt gata să plesnesc de râs, acum înţeleg de unde pluralul)
-…
Bine, bine, şi acum ce fac?
-…
Nu e nici o sucursală aici, e doar un bancomat. (asta deşi bancomatul era plasat exact lângă uşa băncii, pe care stătea scris mare cum se cheamă sucursala, fix deasupra orarului. Sar să o ajut: e sucursala Şincai) Auziţi, e sucursala Şincai.
-…
-Bun, dar nu poate să vină cineva sa-mi dea cardurile înpoi?
-…
-Eu nu cred ca e un efort atât de mare să trimiteţi pe cineva să le scoată.
-…
-Dar eu nu pot sa aştept până luni. Vă rog să trimiteţi pe cineva acum!
-…
-Mi se pare culmea! O să mă mut la altă bancă.
-…
-Dar nu vreau să scot bani direct de la ghişeu, îmi vreau cardurile înpoi.
-…
-Ok, dar de ce sunt eu vinovată că faceţi coduri PIN atât de complicate?
Nu mai contează continuarea discuţiei –care, apropo, a durat fix 13 minute şi 42 de secunde- replica asta mi s-a părut genială, m-a făcut să mă gândesc că ori consumatorul român începe să se americanizeze, ori eu am întâlnt tuta absolută

Botezul vazut prin ochii copilului !!!

Ora 14.00.

Multă lume în casă. Mama s-a coafat, tata are un soi de şervet verde
legat de gât, cam ca barbeţica mea, dar mai îngust. Arată caraghios, am
râs de el.. Bietul tată, crede că râd de fapt cu el. Oricum, suspect de multă
agitaţie. Presimt că e în legătură cu mine. Ia să stau treaz. Nu, mamă, nu vreau să
dorm şi nici să mănânc. Voi îmi pregătiţi ceva!

Ora 15.00.

Au mai venit şi alţii. Vorbesc tare, râd. Din când în când se
apleacă şi mă gâdilă. Ăsta-i un obicei tâmpit; ce, ne cunoaştem? Pe voi vă gâdilă
necunoscuţii în dormitor? Ia să plâng niţel, poate mă ia mama-n braţe şi
scap.
Deci trag aer în piept, deschid gura şi...

Ora 15.45..

Presupun c-am adormit. Adică trebuie să fi dormit, nu, că acuma m-au
trezit. Ce mitocani... Bă, dormeam, da? Ce mă trambalaţi atâta? Na, că
acum a apucat-o pe mama cheful să mă schimbe. Femeie, tu pe ce lume eşti?
Lasă-mă-n pace să dorm! Ia să tragem aer în piept...

Ora 16.15.

Credeţi că am chef de plimbare? Adică, zău, vă imaginaţi că asta vrea
omu' sâmbătă după-amiază pe la patru, să se dea cu maşina? Şi acum ne şi
întoarcem, că cică au uitat un certificat de naştere. Asta mi se pare o prostie.
Ce, aveţi nevoie de dovezi că m-am născut? Nu urlu suficient de tare aici? Nu
pricepeţi? Vreau aaa-caaa-săăăă, la mine-n paaaat!

Ora 16.30.

Oooo, ce de luminiţe-n camera asta! Şi ce tavan înalt! Miroase cam
naşpa, n-ar strica o curăţenie generală, dar dacă n-au ferestre, nici n-ai ce să
speri...
Uite-i şi pe tipii ăştia, umblă-n rochii aurii cu mâneci negre, doi
bărboşi... Na că unul a pus mâna pe mine. Ia gheara, bă deşteptule, ce-i cu manierele
astea?

Ora 16.40.

Cântă sau aşa cred ei. Mama e Carmina Burana pe lângă ăştia.
Aoleu, mă blues brothers, mai încet că nu mă mai aud gândind! Mă ţine-n
braţe o tanti, habar n-am cine e. Ăia rag de mama focului. E cam multă lume în
spate, e şi o oală mare în stânga, o masă...
Cred că ăştia vor să mă mănânce. Băi, trebuie să scap de-aici imediat. Mama!
Maaaaa-maaaaa! Cât mai tare: MAAAA-MMMAAAAAA!

Ora 16.50. Urlu în continuare. Pân-aici mi-a fost, nu mai scap. Mama e cu ei,
clar. În loc să mă scape din beleaua asta îngrozitoare (în care tot ea m-a
băgat, dacă e să mă gândesc), a venit să-mi dea suzeta. Suzeta? De-asta crezi tu,
mamă, că am nevoie acum? Ia-mă de-aici, nu-i vezi p-ăştia ce-mi pregătesc? Ce
trădătoare...
Nu m-aş fi aşteptat la aşa ceva tocmai din partea ei.


Ora 17.00.

Tanti m-a pasat la nenea, dar tot în spatele bărboşilor stau. Ăia fac
vrăjitorii peste cartea de bucate, lumea îi aprobă cu gesturi stranii. În
oala aia e apă, m-am prins. Nu văd de-aici dacă e vreun morcov şi niscaiva
păstârnac înăuntru, dar n-am nici o-ndoială. Cred că mă fac ciorbă. Am încurcat-o
rău de tot. Cred c-am şi răguşit, dar nu mă las. Cineva trebuie să mă salveze şi pe
mine. Cineva, oricine, ajutor!

Ora 17.05.

Nenea face avioane cu mine. Ce truc vechi, suckere, nu mă păcăleşti.

Ora 17.10.

Nenea face avioane cu mitraliere şi cu bombe. Am tăcut, fazanul
crede că datorită lui. Aiurea, nu m-am resemnat, doar îmi conserv puterile
magice.
Când or vrea să m-arunce-n oală, o să-mi iau zborul şi-o să le dau cu
tifla din turlă. Roadeţi-vă unghiile, na, canibalilor.

Ora 17.15.

Gata, pân-aici mi-a fost. M-au luat pe sus, m-au pus pe masă, m-au
dezbrăcat. Pentru o clipă am ajuns pe burtă, dar puterile magice n-au
acţionat, n-am putut s-o şterg, deşi am încercat. Acum m-a luat bărbosul nr. 1 şi mă
duce spre oală. Acum, ajutor, acum! Bă, nu mă baga-năuntru, bă, stai aşa!

Ora 17..15.

Hopa! S-a răzgândit, uite-l că mă scoate. Stai să ţip.

Ora 17.15.

Nu, iar mă bagă-n oala. Mă, nebunule, termină!


Ora 17.15.

Iar m-a scos. Devine ridicol. Nici nu ştiu dacă vrea să mă înece pe
bune, că mă ţine de nas şi gură. Poate vrea să mă sufoce? Mă deşteptule, tu respiri
cumva pe alte găuri?

Ora 17.15.

Dacă mai face asta încă o dată, pe bune dacă nu fac şi eu ceva pe el.
Măcar atât. Ia, că mă ţine deasupra oalei, să mă scurg. Ce înapoiaţi... de
prosoape n-aţi auzit?

Ora 17..20.

Credeam c-am scăpat, că s-au îndurat. M-au luat de la oloi, m-au
îmbrăcat la loc, dar m-au dat şi cu ulei şi tot lui nenea ăla m-au livrat
şi ăla merge cu bărboşii într-o cameră secretă. Acolo o fi tigaia, poate nu mai vor
ciorbă. Unde duceţi voi copiii mici, mă nenorociţilor? Ia să urlu un pic,
poate atrag atenţia cuiva, deşi ăştia-s clar vorbiţi între ei. Las'că scap eu şi vă
dau pe mâna Poliţiei!

Ora 17.25.

Nu trebuia să urlu. Mi-au băgat pe gât droguri cu linguriţa. Se-nvârte
tot, mă ţin de bărbie să-nghit. Am reuşit să scuip un pic, dar bărbosul s-a
ferit, e clar că are experienţă, pezevenghiul. În schimb, fraierul care mă ţine
strâns în braţe e începător. Acum are o amintire de la mine pe rever.

Ora 17.30.

Dhhroggul ăla îşşşi faceee eefectul... mmmmhhhmmm..... mi-e somn.
Tu, trecătorule, dacă citeşti asta, să ştii că m-am luptat ca un bărbat şi-am
fost învins mişeleşte. Adio şi să vă stau în gât.


Ora 18..00.

M-am trezit din nou. Sunt viu, întreg. Nu ştiu cum am scăpat, dar încă un
botez nu mai suport. Băi, deştepţilor, sper că nu vă mai vine vreo idee
săptămâna viitoare.

Femeie,
ia scoate sutienul şi fă-te-ncoa. N-am uitat că m-ai trădat acolo, dar acum am
nevoie de tine. Mi-e foame.

Avertizare de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS)

Potrivit experţilor OMS, în viitorul apropiat lumea va fi cuprinsă de o pandemie de guturai elefantin african, de diaree şi gonoreea furnico-ariciască din Rusia. Deosebit de îngrijorătoare pentru epidemiologi este ameninţarea proliferarii a tulpinilor australiene de schizofrenie a ornitorincului şi de hemoroizi “mama Kangaroo”. Dar oamenii de ştiinţă cred că virusul cel mai periculos este cel al impotenţei caprine, care, deşi nu este o boală mortală, în mod fatal ameninţă omenirea cu dispariţia.

Ca urmare a gripei aviare, ne vom confrunta cu boli cumplite, cum ar fi pojarul gândacului de bucătărie, guturaiul pisicesc, scolioza canină şi diareea cetaceică. Ameninţarea sifilisului de popândău este, ca niciodată, mai puternică.

Oamenii de ştiinţă cercetează în acest moment care sunt necazurile pe care ni le poate aduce vulpea polară.

Mihai Beniuc - Ultima Scrisoare

Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles. Voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma,
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
In drumul tau mai mult nu am sa ies,
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur numai o greseala,
Putea sa fie mult, nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,
Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n seara mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus magic
Pe frageda fiinta ta de lut,
Suna in mine murmurul pelagic
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenuncheate randuri submisiv
La soclul tau dumnezeisc asteapta
Sa le intinzi un zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta,
‘Nainte de-a se sterge-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De ne-nteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun : « Esti ca oricare” ...
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglindeste beat de pofte taul,
Ce-l tine candid amintirea mea.
Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,
Te voi iubi mereu fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor lina,
Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Si cand viata va fi rea cu tine,
Cand au sa te improaste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi atuncea singuri amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemai scrise te magai.
In dulcea lor cadenta leganata,
Te vei simti ca-n visul cel dintai.
Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Sa plec de-aicea de la voi curand,
Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Si dac-ar fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.

HAPPY VALENTINE`S DAY

Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut.

Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire…

Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata… prima atingere
nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita…

Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet
ranit si apoi vindecat de altul…

Nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca
prapastie a durerii…

O iubire pe care esti nevoit s-o pazesti nu reprezinta nimic.
Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi.

Gelozia ia nastere odata cu dragostea, dar nu moare odata cu ea…

Daca exista un sens al vietii… atunci EA este sensul, daca nu… EA
ar trebui sa fie…

Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca
inainte…

Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai.

Nu rupe firul unei prietenii, caci chiar daca il legi din nou, nodul
ramane…

Sa nu crezi ca poti stabili cursul iubirii, caci ea, daca te considera
vrednic, iti va indrepta ea cursul!…

Dragostea nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi,
dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi
puterea.

Incepe perioada numita Triunghiul Mortii :-SS !!!!!!!!!!

Duminică începe una dintre cele mai nefaste perioade pentru bărbaţi. O epocă sumbră, o pată neagră în calendar pe care specialiştii o numesc “ Triunghiul Morţii”: Valentine’s Day – 1 Martie – 8 Martie (ar mai fi şi Dragobetele, dar dat fiind că e o tradiţie populară, sunt şanse mari ca acesta să constea, de fapt, în lovirea fiinţei iubite cu parul pe fondul consumului de alcool).

Triunghiul Morţii este deschis de sărbătoarea Sfântului Valentin, o zi binecuvântată de Dumnezeu. Nu ştim precis cine a fost sfântul cu pricina, dar romanii l-au ucis în chinuri groaznice, considerându-l un vrăjmaş mult mai periculos decât cine ştie ce căpetenie barbară care doar jefuise Roma sau cucerise jumătate de Imperiu. Este, de asemenea, singura zi din an când bărbaţii ar sta cu plăcere peste program la serviciu. Din păcate, de obicei au şefi sadici, care le dau drumul mai devreme de la muncă ca să nu aibă nici o scuză ca n-au luat nimic fiindcă deja era închis peste tot. Urmarea: milioane de bărbaţi nevinovaţi din întreaga lume se calcă în picioare în magazinele cu inimioare, muţunache şi alte asemenea lucruri drăguţe, pe care, ulterior, consoartale le vor pune prin casă cât mai la vedere, ca pe nişte trofee ale victoriei lor. Revenind: înarmaţi cu această primă dovadă de iubire (se pare că şi Iisus obişnuia să le dăruiască ucenicilor Săi muţunache de pluş, ca să le arate că-i iubeşte, doar lui Iuda îi lua ciorapi sau cravate, aşa că nici nu-i de mirare că s-a întâmplat ce ştim cu toţii), bărbaţii se vor opri la tarabele de flori, unde vor jertfi cât mai mult din salariu. Cei mai lipsiţi de experienţă, amintindu-şi că anul trecut li s-a spus “Vai, de ce mi-ai luat flori, sunt aşa de scumpe azi, nu trebuia să arunci banii!” vor considera că această etapă e facultativă şi pot sări peste ea. Greşit! Această eroare a stat la originea a nenumărate nopţi dormite pe preş şi trebuie evitată cu orice preţ. Dacă e nevoie, vindeţi ceva din casă sau luaţi bani de la cămătari (în fond, ei pot doar să vă rupă degetele, nu vă fac întreaga viaţă un chin şi nici nu pretind să-i plimbaţi în parc vreo cinci ore dacă îi iubiţi), numai să cumparăţi un buchet frumos.

Însă partea cu adevărat grea abia acum începe. După ce depun aceste mărunte ofrande la picioarele consoartei, bărbaţii vor trebui să purceadă la ieşirea romantică în oraş. Se anunţă o seară plăcută, dat fiind că rezervările la restaurante pentru seara de Sfântul Valentin trebuie făcute de obicei cu minimum cinci ani înainte (chiar dacă nu aveţi o relaţie în momentul respectiv, e bine să vă gândiţi un pic în avans). Iar dacă o să ajungeţi cumva acolo şi chelnerul o să vă spună: “Aveaţi, într-adevăr, o masă, dar nu aţi confirmat rezervarea în 2008 şi în 2009”, o să aflaţi rapid cât de incompetent sunteţi, în comparaţie cu alţi bărbaţi care au fost în stare să le facă rost iubitelor lor de o masă, fie şi la shaormăria din centru– important e să fie o masă şi să aibă pe ea ceva roz şi lumânări (sunt convins de altfel că în centru, cu această ocazie, mai pun în shaorma şi ceva roz, ca să le placă aleselor inimilor de taximetrişti).

După două săptămâni de refacere, bărbaţii vor da piept cu cea de-a doua încercare: Mărţişorul. După cum desigur ştiţi, mărţişorul este un obiect artizanal de foarte mult bun gust, pe care femeile îl poartă atârnat de piept pentru a vesti venirea primăverii. Dacă femeile nu ar purta mărţişoare, este foarte posibil că pur şi simplu nu ar mai veni primăvara. Mărţişoarele nu sunt scumpe, dar sunt o provocare pentru orice persoană cu un pic de simţ estetic. Se pare de altfel că motivul pentru care majoritatea artiştilor sunt homosexuali este acela că nu i-a lăsat inima să dea banii pe un frumos coşar din plastic, pe o inimioară de pluş sau un trifoi din tablă ştanţată.

Însă nimic nu-i poate bucura mai tare pe salariaţii obişnuiţi, care se chinuie 12 luni pe an să producă texte de calitate pentru un salariu mizer (v-aţi dat seama, desigur, că nu era vorba de noi când am spus “texte de calitate”) decât 8 martie, o zi în care vor trebui să caute un cadou frumos, care să nu fie nici mărţişor, nici muţunache, fiindcă imediat după 1 martie acestea se transformă subit în nişte kitsch-uri ordinare. Cadoul trebuie însoţit obligatoriu de flori (care nu devin un kitsch ordinar după 1 martie, plus că preţul florilor de 8 martie poate arunca lejer în criză întreaga economie mondială) şi de o nouă ieşire romantică în oraş. Un sfat: ca să faceţi rost de o rezervare, nu este deloc o idee proastă să răpiţi familia chelnerului.

Interpolul nu au reuşit să-l identifice pe inventatorul acestor sărbători. Se crede totuşi că este vorba despre un dement care, după ce s-a însurat, a aruncat întreaga vină asupra omenirii şi a jurat să se răzbune.
(Dailycotcodac.ro)

Spovedanie

Treaba stă cam aşa: io simt că mor de cald, şi dacă mă duc, vreau să aflaţi cu toţii că v-am iubit, în special pe cei apropiaţi, cărora mă şi confesez:

Scumpă nevastă, îmi pare rău că n-am fost de faţă când te iniţiai într-ale fumatului, aici la noi în spatele liceului. Dacă ştiam eu că urma să te iau de nevastă, te puneam să le mananci.

Mamă, îmi pare rău că nu am ajuns doctor, ştii foarte bine că leşinam de fiecare dată când imi curgea sânge din nas ori mă tăiam la deşt!
Îmi pare rău şi că nu am citit foarte multe cărţi, cum vroiai tu, eram copil şi nu-mi dădeam seama la ce-mi vor folosi, ştii doar că eu vroiam să mă fac Spider Man sau AquaMan, iar ăstia, ai Dracului, n-ar fi pus şi ei mâna pe o carte, să dea un exemplu bun la copii.

Tată, las ochii în pământ de ruşine că nu m-am făcut inginer. Ştii doar cât te chinuiai cu mine la matematică. De chimie nici nu mai zic…

Surioară, iartă-mă pentru traumele pe care ţi le-am produs alergându-te cu foarfeca prin casă. Am totuşi convingerea că se compensează într-un fel prin faptul că te legănam ca să adormi şi te ştergeam la fund când era cazul. Eram doar un copil, cu opt ani mai mare decât tine, cei drept, dar ştii că băieţii se maturizează mult mai greu…

Dragă unchiule, îmi pare rău că nu am ajuns Ayrton Sena. Apreciez tot efortul depus cu mine, dar te anunt ca în continuare conduc ca o femeie abia iesita de la manichiura.

Dragi veri buni, nici nu ştiţi ce rău îmi pare acuma că vă trăgeam de obraji până vă înroseaţi, ca să mă răzbun pe ta-su vostru pentru că şi el îmi făcea la fel. Eram mic şi prost, nu ca acuma, mare…
Apropo, că tot veni vorba, v-aţi întrebat vreodată unde mama naibi dispăreau aşa repede Tobleroanele alea de le făcea tac-tu rost aşa de greu, cu relaţii? Ee, acuma faceţi legătura?

Dragă mâţa lu’ nevastă-mea, ai putea tu să mă ierţi vreodată că nu am împărţit omeneşte precum şi pisiceşte cu tine TOTUL! Laptele, puiul, peştele… fotoliul meu…?

Tanti Maria care vinde borş în piaţa Moghioros – Doamnă, îmi pare rău că vă ocolesc de vreo două luni dar am observat cu părere de rău că aţi cam descoperit minunile tehnologiei moderne, am descoperit urme de E330 (sare de lămâie) în produsul dvs finit…

Maricica de la a 8-a D – a mers povestea aia pe care ţi-am trimis-o în scrisoare, cum că m-au răpit extratereştrii? Dacă nu a mers îmi pare rău, nu am nici o scuză că am dispărut subit… Ooof, am zis că-mi fac curaj şi spun numai adevarul astazi! Maricico, am dispărut pentru că mi-era frică de ce vroiai să-mi faci tu mie!

Ne vedem dincolo, wherever there.

PS:
Si la-nmormantare-as vrea
sa-mi cante Metallica

sau, daca n-or mai putea
hai… Sonata Arctica.
PAM PAM!
(Dailycotcodac.ro)

Divortz in stil Vasluian !!!!!!

În frumosul sat vasluian Horga (spun “frumos” pentru că nu am trecut pe acolo niciodată, poate că de fapt arată ca Racoon City) trăia un bărbat, pe numele său M. J. Dacă sunteţi neapărat curioşi, aceste iniţiale vin de la Mirel Juravlea – nu încercam să-i protejăm identitatea, ci doar să vă ferim de auzirea unui nume aşa de urât.

M. J. avea o soţie, Marcela (cei din Horga nu un gust desăvârşit în materie de nume, probabil aţi intuit asta încă din paragraful de mai sus). “Avea” e cuvântul potrivit, fiindcă în momentul producerii evenimentelor ce urmează Mirel şi Marcela tocmai divorţaseră amiabil, în sensul că el nu-i mai dăduse şi o ultimă bătaie aşa, ca să-l ţină minte. Divorţul a avut loc însă în altă localitate – Horga nu are judecătorie, doar o filarmonică şi o superba pinacotecă (v-am spus că n-am fost acolo niciodată, improvizez şi eu). Ca urmare, M. J. trebuia să se mai şi întoarcă acasă din Murgeni, metropola unde avusese loc divorţul, dar, din nefericire, nu avea maşină. Fosta soţie, oarecum lipsită de tact, l-a urcat în autoturismul noului ei iubit, un tânăr din Galaţi (acum sincer, credeaţi că o să se ia cu un elveţian?). În acelaşi vehicul se mai găseau mama Marcelei (cu siguranţă o femeie încântătoare) şi alte două-trei rude (n-am putut afla cifra exactă, dar devine oarecum plauzibil ca noul iubit să fi fost şofer de camion). Pe drum, Mirel l-a sunat pe fratele său, Cornel (acum am înţeles de ce l-au botezat Mirel, ca să rimeze cu numele lui frate-său! Tare idee, nu?). Ce i-a spus, nu o să ştim precis niciodată, dar Cornel a înţeles că fratele său s-a plâns că a fost sechestrat de apropiaţii Marcelei. Desigur, acest lucru este puţin probabil, dat fiind că M. J. era în maşină doar cu persoane care îi doreau binele, respectiv iubitul fostei neveste şi alte câteva rude ale acesteia.

Tip organizat, Cornel a pus imediat pe picioare un grup de dialog social cu care a înconjurat casa Marcelei, presupunând că aici îşi vor duce răpitorii victima şi intenţionând să poarte cu ei o discuţie prietenească. Şi, într-adevăr, la scurt timp a apărut şi maşina cu Mirel la bord, bărbatul prezentând, se pare, câteva vânătăi (căzuse pe scări în timpul călătoriei). Şoferul, recte iubitul gălăţean, s-a speriat în mod nejustificat văzând grupul lui Cornel înarmat cu bâte. În treacăt fie spus, niciodată n-am înţeles cum au vasluienii ăştia întotdeauna un par la îndemână, n-am mai văzut aşa ceva decât la Tom şi Jerry. Omul a încercat să întoarcă maşina, dar s-a împotmolit în zăpadă. Ştiind că vehiculul nu oferă suficientă protecţie împotriva bâtelor (se pare că testele NCAP se desfăşoară un pic altfel în judeţul Vaslui), gălăţeanul şi ceilalţi pasageri au luat-o la fugă, lăsându-le pe Mirel să sângereze pe bancheta din spate (cred că se şi tăiase când a căzut pe scările alea). După o urmărire pe vreo două dealuri, Cornel l-a prins însă din urmă pe fugar. Deoarece îşi pierduse suflul, a încercat prin limbajul semnelor să-i explice că are doar intenţii paşnice. Din păcate, cum în Vaslui limbajul semnelor presupune şi folosirea parului, gălăţeanul s-a ales mai puţin cu un dialog şi mai mult cu o mamă de bătaie. Cu aceeaşi ocazie i-au dispărut şi trei telefoane mobile şi 500 de euro (trebuie că i-au căzut în zăpadă şi i-a fost silă să le ridice, că se umpluseră de sânge) şi s-a pomenit cu cauciucurile de la maşină tăiate (e clar că nu putea fi Cornel de vină, că doar el avea un par, care nu se califică drept obiect tăios, ci contondent).

Cornel se află acum în arest. Suntem însă convinşi că, atunci când le va explica poliţiştilor că totul a fost o confuzie produsă de faptul că nu a înţeles bine ce-i zicea frate-său la telefon, îi vor da drumul şi vor râde ani de zile după asta de aşa o poznă, împreună cu tânărul gălăţean. Mă rog, el nu va râde chiar pe loc, ci imediat ce se va trezi din comă.
(Dailycotcodac.ro)

Adevaruri ciudate si amuzante !!!!!!

Urmatoarele chestii poate sunt prea ciudate ca sa credeti dar sa stiti ca sunt adevaruri din aceasta lume:
Daca ai striga (urla) pentru 8 ani, 7 luni si 6 zile ai produce destula energie sonora ca sa incalzesti o ceasca de cafea. (nu se prea merita)

Inima omului creaza destula presiune cand pompeaza sangele afara ca ar putea sa tzasneasca sangele pana la o distanta de 9.144 metri.

Orgasmul unei scroafe e de 30 minute

Dandu-te cu capul de perete arzi 150 calorii pe ora

Unii lei se imperecheaza de peste 50 de ori pe zi

In medie oamenii dreptaci traiesc cu 9 ani mai mult decat cei stangaci.

Elefantii sun singurele animale care nu pot sari.

Ochii uni strut sunt mai mari decat creierul.

In medie un copil de 4 ani pune 437 de intrebari pe zi.

Femeiile clipesc de 2 ori mai mult ca barbatii

Cel mai puternic musci din corp este limba (french kiss? )

Cei mai tineri parinti au fost de 8 si 9 ani si au trait in China in 1910

Omul mediu produce 45460.9188 litrii de saliva in timpul vietii.

Cu cat e mai rece camera in care dormi cu atata sansele sunt mai mari ca sa ai un vis urat (cosmar)

Cea mai eficienta metoda de spalare a Wc-ului !!!

1. Ridica cele 2 capace ale toaletei si toarna în bazin 1/8 cana de sampon pentru animale de companie.
2. Prinde pisoiul si mangaie-l linistitor în timp ce-l duci catre baie.
3. Atentie! Cu o singura miscare pune pisoiul în toaleta si inchide cele 2 capace. Fii pregatit sa te asezi pe capac.
4. Pisoiul incepe sa se agite si face multi clabuci. Nu lua în seama zgomotele care razbat prin capacele toaletei, pisoiului chiar ii place foarte mult sa te ajute.
5. Trage apa de 3 sau 4 ori. Aceasta actiune provoaca fenomenul de spalare Turbo si clatire.
6. Roaga pe cineva sa deschida usa casei. Asigura-te ca pe traseul baie-usa nu e nimeni.
7. Stai cat de departe poti de toaleta si ridica rapid cele 2 capace.
8. Pisoiul iese cu viteza din toaleta, baie, casa. Odata ajuns afara, se usuca.
9. Toaleta si pisoiul stralucesc de curatenie.
10. Repeta pasii cel putin o data pe zi, pentru o toaleta impecabila.

Legile studentului !!!!!!

1. Intotdeauna are dreptate ... chiar daca nu i se da.
2. Nu copiaza niciodata ... consulta.
3. Nu doarme in timpul orei ... reflecteaza.
4. Nu vorbeste ... schimba impresii.
5. Nu isi distrage atentia ... studiaza anatomia mustelor.
6. Nu chiuleste ... este solicitat in alte parti.
7. Nu ramane restantier ... este lasat cu restante.
8. Nu fumeaza ... se stimuleaza.
9. Nu injura ... se descarca.
10. Nu insulta profesorii ... le aminteste ceea ce sunt.
11. Nu citeste reviste in timpul orelor ... se informeaza.
12. Nu distruge facultatea ... o decoreza.
13. Nu arunca cu creta ... studiaza legea gravitatiei.
14. Nu rade in ore ... e fericit < Prev Next >

Scrisoarea a III-a !!!!!!

Scrisoarea a III-a

Iata vine-un Jeep pe strada, cu un girofar pe el,
Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:
"Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.
Ia vezi daca-a tras masina, langa gura de metrou..".
"-N-a venit Maria Ta, zise el privind in jur..."
"-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour".
Asteptand vreo 5 minute , isi pierdu orice rabdare,
Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare

La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5.
Si din el coboara Mircea, in bermude si opinci.
Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,
Le-arata un "Sony Vaio", care-l tine la subrat.
Agitat , la el in Jeep, si-mbracat tot in civil,
Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:
"-Tu esti Mircea?"..."-Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,
Si-am luat-o si pe centura, indrumat de GPS.
Acum am parcat masina. Unde esti?, ca vin la tine..."
"-Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine".

Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep.
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip
Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,
Si sa lupte pan' la moarte cu ai turcului spahii.

"-Baiazide, sti ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,
Ma gandeam ca sa ne batem,... dar la "Heroes" in retea.
Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea , daca ai wireless , sa jucam "conQUIZtador"?

"-Cum cand turcii-mi sunt in vama , si-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare "cool"?
Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,
Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret
Ca am fost in multe lupte :
Varna, Ialta sau Oituz..."
"-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un "buzz"??"
"-Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste , iar tu faci misto de noi..,
Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi".
"-Cum vrei tu marite rege, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe "YouTube", cu-ai tai morti,videoclipuri,
Nici ca Dunarea sa-nnece spumegand a tale jeep-uri.
Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci d-aici cel putin c-o mana rupta.

"Si zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid.
Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.
Cand ajunse la masina, gasi-n geam , pe-un bilet scris:
"Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe "interzis"..."

Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de "bip"-uri,
Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n "Jeep"-uri.
Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine.
Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta
Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta.

"-Baiazid , hai sa ne batem...!! , Unde esti, de ce nu vii?"
"-Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.
Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa..."
Raspunse-ncordat sultanul dintro tufa mai retrasa.
"-N-am stiut ca la "fast-foud"-uri nu e bine sa mananci,
Mai ales in Romania , fiindca risti sa pleci pe "branci"...
Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma a fost o farsa.
Da-ne niste "triferment" si-o sa facem cale-ntoarsa"...
Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan-la urma ca "fast-food"-ul face bine.

Asta-i tot...Dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica:
"Turcii l-au vazut de Mircea si-au facut pe ei de frica"...