Anxietatea puiului de găină

Astăzi vom aborda din nou un subiect de actualitate la care nu ne pricepem absolut deloc, şi anume noile norme europene menite să elimine stresul la puii de găină. Probabil că şi voi v-aţi întrebat de ce doar puiul e atât de stresat, în timp ce porcul sau vaca n-au probleme de felul ăsta. Simplu. Să luăm, de pildă, porcul: dacă-l laşi să nu facă nimic toată ziua, e mulţumit şi nu-i pasă ce se întâmplă în jurul lui (de unde şi comparaţia cu bărbatul). Sau vaca: are o fire blândă şi nu se enervează niciodată (aici e mai greu de explicat de unde comparaţia cu femeia). În schimb, puiul e o creatură foarte stresată şi are nevoie de condiţii speciale pentru a da ouă de calitate. De fapt, noi credem că puiul e de vină, fiindcă e isteric. Luaţi un pui, băgaţi-l într-o cuşcă şi daţi-i câtă mâncare vrea – o să înceapă imediat să urle ca apucatul: “Frateee, m-au băgat între patru pereţi, mă sufoooc! Mamă, o să mor, cât de naşpa eee!”. Nu e vina noastră că e el dement – dacă vaca şi porcul pot trăi în orice condiţii, el de ce nu poate şi trebuie să secrete substanţe toxice? Probabil o face numai aşa, de-al dracu’ ce e.

Alte câteva întrebări la care puiul evită să răspundă: de unde ştie el că viaţa lui e de căcat? De unde are termen de comparaţie? A dus-o mai bine înainte, trăia într-un conac, dar a fost răpit de traficanţii de carne vie şi vândut la combinat? I-a zis mă-sa: “Puiule, pe vremuri aveam moşii şi palate, dar ne-au luat comuniştii tot”? De unde dorinţa asta de libertate pe găini? Noi am auzit de animale care se sinucid în captivitate, dar nu ştiam că găinile sunt printre ele. Aşa, poate în curând o să aflăm că şi Revoluţia Franceză a fost făcută de găini – pe oameni îi cam durea în cot că sunt oprimaţi de nobili, doar găinile, cu eterna lor năzuinţă spre libertate, n-au mai suportat şi s-au ridicat împotriva tiraniei.

Când noile norme europene vor fi aplicate, aşteptăm ca reclamele la carne de pui să insiste pe faptul că puii lor sunt foarte relaxaţi. Câteva sugestii: “Avicola Crevedia – noi ne trimitem puii în Caraibe”, “îi tăiem în timp ce ascultă Ravel, sorb şampanie şi degustă caviar”, “cei mai mulţi, de fapt, mor în somn”, “dacă se simt plictisiţi între patru pereţi, îi ducem în club”. Sultanul Bruneiului să fii şi tot ţi-ai dori o viaţă de pui.

Ciudat e însă faptul că normele europene se îngrijesc doar ca animalele să o ducă bine şi nu se referă niciodată la oameni. Care este, de pildă, diferenţa dintre puiul crescut la combinat şi un corporatist? Afară de faptul că pe corporatist nu îl mâncăm, absolut nici una – amândoi trăiesc în cuşti, sunt privaţi de lumină naturală şi se hrănesc numai cu căcaturi. Atunci, de ce ar fi puiul mai stresat? Îl ţine şeful peste program? Îi dă ouăle la refăcut fiindcă nu-i place cum arată şi pretinde că nu se poate duce aşa cu ele la client? Îi face nevastă-sa scandal că vine târziu acasă? Nu cred. Dar tot puiul se plânge. Mai rămâne să ne ceară să-l eutanasiem cu delicateţe ca să-l scăpăm de viaţa asta mizerabilă în care trebuie să mănânce toată ziua, la adăpost de capriciile vremii şi de prădători. De altfel, probabil exact aşa se va şi întâmpla.

Din păcate pentru corporatişti, ei nu sunt protejaţi de Uniunea Europeană şi, dacă secretă toxine, o fac în linişte în colţişorul lor, aşa că lor nu le va curma nimeni suferinţa.
(dailycotcodac.ro)