Un caz de ghinion

Un maidanez bucureștean, numele său e mai puţin important, se plimba pe la 11 seara pe străzi, cufundat în gânduri. La un moment dat, în timp ce trecea prin faţa unei șaormării deschise non-stop ce răspândea un miros aţâţător, maidanezului insomniac i-a tăiat calea o pisică neagră. “Hait, am pus-o! O să am ghinion”, a constatat el amar, renunţând să mai alerge după pisică din cauza faptului că de două zile nu reușise să mănânce mai nimic și nu era într-o formă fizică prea grozavă. Mirosul înnebunitor de şaorma, pisica neagră care îi tăiase calea, frigul pătrunzător de afară, toate acestea îi accentuau mizerabila stare sufletească în care se găsea. Şi, ca şi cum ceea ce îi era dat să îndure n-ar fi fost de ajuns, câinele nostru s-a pomenit, pe când traversa Calea 13 Septembrie, cu farurile unui Matiz în ochi.

“Da’ chiar că am ghinion”, şi-a spus el, realizând că Matizul care îl orbise cu farurile circula cu faza scurtă, deci nu prea era nimic de făcut.

Să-l părăsim acum pe câinele pieton şi să ne îndreptăm puţin atenţia asupra celui care conducea Matizul. Este folositor să ştim că, spre deosebire de pietoni, care au ghinion când le taie calea o pisică neagră, șoferii au ghinion atunci când le taie calea un câine. A fost și cazul șoferului aflat la volanul Matizului – imediat ce a văzut câinele, a tras de volan în dreapta şi s-a lovit de un taximetru, apoi de bordură și, în fine, de un pom.

Cât despre taximetrist, el a știut că o să aibă ghinion în momentul în care a văzut că un Matiz îi taie calea.

Târziu în noapte, agentul constatator P. încerca să stabilească vinovăţiile în acest complicat accident rutier, fără a bănui nici un moment că totul pornise de la o pisică neagră.

Adevăratul vinovat se sustrăgea rigorilor legii lingându-şi blana sub un burlan
www.dailycotcodac.ro