Vărul de la ţară

Neculai Boaru, din Paşcani, a deschis într-o dimineaţă frigiderul, ca să îmbuce ceva înainte de a pleca la serviciu. Brusc, şi-a adus aminte de două lucruri: că n-avea nici serviciu, nici mâncare. S-a scărpinat în cap – ceea ce nu i-a adus nici mâncare, nici serviciu -, apoi i-a cerut sfatul soţiei sale, Elvira. Elvira i-a sugerat să-şi ia un serviciu, caz în care poate că ar avea şi bani de mâncare. “Minte proastă, de femeie”, şi-a spus Neculai în sinea lui, după care l-a sunat pe văru-său, Petre Lupu, din comuna Valea Seacă (după nume v-aţi dat deja seama că e vorba de-o aşezare foarte înstărită, mai ales că e şi-n nordul Moldovei, polul bogăţiei în România), să-l anunţe că-i face o vizită.
Nimic nu l-ar fi putut bucura mai tare pe Lupu, cetăţean fără o ocupaţie clară al Văii Seci, decât să afle că văru-său de la oraş vine să-i golească cămara. Drept care s-a dotat preventiv cu un par, simbol secular al tradiţionalei ospitalităţi româneşti.

Mai spre seară, pe la ora la care încep să se adune clienţii crâşmelor, Neculai l-a găsit pe văru-său aşteptându-l pe peron şi i-a propus să ia un jân în gară (“jân” – băutură spirtoasă de proastă calitate, pe fondul căreia se pot comite crime). Sub pretextul că speculanţii ăştia îţi iau şi pielea de pe tine pentru o cinzeacă, Lupu l-a invitat direct la el, unde l-a servit cu aceeaşi băutură. În loc ca ospitalitatea neobişnuită a lui văru-său să-i dea de gândit, Neculai s-a repezit la sticlă şi a început să toarne în el, în timp ce Lupu, care îşi adusese aminte că nu-i urase bun venit cum se cuvine oaspetelui său, s-a grăbit după par. Profitând de faptul că Niculai avea mâinile ocupate cu sticla, Lupu l-a pocnit sănătos în moalele capului – după care l-a şi strangulat, ca să fie sigur că-i stă jânul în gât.

Trei luni mai târziu, poliţiştii au descins în bătătura lui Lupu, unde l-au găsit pe Neculai îngropat într-un veceu dezafectat. Poliţiştii fuseseră alertaţi de Elvira, care intrase la bănuieli fiindcă ştia că bărba-su n-avea atâţia bani să stea la bodegă vreme de trei luni
www.tonigaru.blogspot.com