Mona şi Jumbo !!!!

Mona din Dristor are întâlnire cu Jumbo din Berceni, diseară la 8.

Mona este în pragul unei crize depresive din cauza unui coş, apărut subit pe frunte, la 42 mm de tâmpla dreaptă, în treimea superioară. L-a remarcat dimineaţă, când s-a uitat în oglindă să se rujeze. Era mic, sub 0,2 mm, şi a putut fi acoperit acceptabil cu fondul de ten din cutia incepută ieri. Dupa masa de prânz, când s-a dus sa se rujeze din nou, a fost şocată: coşul îsi triplase dimensiunile!!!

A sunat-o urgent pe Jasmine, vecina de la şapte, care e cosmeticiană. Jasmine era plecată la vară-sa la Urlaţi, la o tăiere de moţ. Monei i s-a făcut rău. Eliza, coafeza, a răspuns foarte greu la telefon, dar i-a promis că o rezolvă: îi acoperă coşul cu două şuviţe, una aşa şi una aşa. Si, în plus, are de la o clientă din Dorobanţi un fond de ten special pentru coşuri, care a ieşit acuma, e foarte la modă în Italia şi Ungaria, nu se ia nici cu demachiant. Se ia numai cu un fel de acetonă specială, e ultima fiţă.
Mona a luat un distonocalm, s-a învoit de la serviciu şi a plecat la Eliza, direct.
Eliza şi două colege au lucrat o oră şi 40 de minute să camufleze coşul, timp în care Mona a pus de 32 de ori mâna pe telefon să anuleze întâlnirea cu Jumbo.

Jumbo are cam 14 coşuri pe gât şi pe faţă, dar este fericit că circumferinţa braţului său drept a crescut cu 8 mm în ultima luna de când merge la sală, iar a braţului stâng cu 6 mm. Sâmbăta trecută şi-a luat din angrou un tricou super meseriaş, cu elastic la mâneci, care strânge atât de tare, încât, în 5 minute, se umflă toate venele, de la palma la umăr. În opinia lui, este un tricou ideal pentru o întâlnire de agaţament, pentru ca îţi face bicepşii mai groşi cu 2-3 cm, după nici o juma’ de oră de vrăjeală. Partea proastă cu tricoul ăsta e că deşi este de bumbac (80%, după cum scrie pe etichetă), are şi ceva poliester în el (75%, conform aceleeaşi etichete) şi te face să transpiri destul de tare. Atât de tare, încât trebuie să faci duş înainte de întâlnire, nu merge să te dai doar cu deodorant.
Atunci când s-a uitat în oglinda să îşi toarne nişte gel pe păr, Jumbo a observat 5 din cele 14 coşuri şi şi-a stors 3.
Apoi, şi-a dat cu after shave.

In secunda aia a sunat Mona, să anuleze întâlnirea, motivând că o doare capul.
“PLM, are pe altu’!”, a gândit Jumbo şi a coborât sa işi ia o şaormă.

Concluzia trasă de Jumbo nu este nici pe departe atât de eronată pe cât este concluzia Monei, care, aparent, crede că Jumbo este capabil să îşi focuseze privirea şi pe altceva decât decolteul ei. În realitate, Mona ştie foarte bine că în cazul în care s-ar duce la întâlnire, singurele chestii la care Jumbo s-ar holba, în afară de conţinutul decolteului, ar fi nota de plată şi bucile ei, pe care le-ar admira atunci când ea s-ar ridica să meargă la budă.

Exerciţiu de imaginaţie: să presupunem că pe fruntea Monei nu apare nici un coş, iar întâlnirea nu se anulează. Ce credeti că s-ar întâmpla cu Mona dacă Jumbo i-ar privi fruntea (pe care, repet, nu se află nici un coş)?
Ar avea un şoc, vă spun eu. A doua zi, Mona şi-ar suna toate prietenele să le povestească năucitoarea întâmplare: “Fată, am ‘eşit ieri cu unu’, să vezi ce fază! Unde crezi ca s-a uitat bou’ toată seara? La fruntea mea, fată, nu mai puteam de nervi. Şi am fost cu rochia aia verde, o ştii!”.

Si totuşi, de ce a anulat Mona întâlnirea?!
www.dailycotcodac.ro

De ce nu avem şi noi atentate la metrou !!!!

Continuăm şi astăzi să stârnim invidia cercetătorilor britanici, anunţând încă o descoperire complet inutilă: de ce nu se comit atentate la metroul bucureştean, spre deosebire de cel din alte oraşe ale lumii.

În primul rând, că e foarte greu de realizat tehnic un atentat la noi. Nu că n-ai putea intra lejer cu o bombă sub braţ la Apărătorii Patriei – important e doar să ai cartelă, că altfel te înhaţă imediat bodyguardul că ai încercat să sari peste bare şi-ţi face o morală de-ţi vine să te laşi de terorism. Partea proastă este însă că e imposibil să laşi o servietă cu bombe sau o pungă cu gaz sarin în metrou, fiindcă imediat sare o băbuţă şi-ţi bate obrazul: “Maică, da’ nu iei şi bomba asta de aici, ca să mă aşez şi eu?”, iar dacă o bagi sub un scaun, sigur o fură cineva înainte să se detoneze. Imaginaţi-vi-l puţin pe terorist rânjind malefic în timp ce iese de la gura de metrou şi apoi urcându-se în autobuzul 301 – vedeţi cum îi dispare rânjetul de pe faţă privind năuc la servieta de pe genunchii domnului din faţa sa, care, printr-o bizară coincidenţă, arată fix ca servieta abandonată în metrou, plus că are o mică pată de cerneală exact în acelaşi loc?

În al doilea rând, statistic vorbind, e imposibil să găseşti o garnitură de metrou în care să nu fie un colonel în rezervă care se întoarce de la piaţă. El va şti sigur să preia comanda, să prevină panica şi să organizeze evacuarea metroului. La americani e uşor să organizezi un atentat pentru că ăia n-au avut armate ca lumea, cum am avut noi, popor cu un colonel la suta de locuitori. De asemenea, este absolut imposibil să prevezi când vor cere angajaţii de la Metrorex o nouă mărire salarială şi vor opri lucrul, aşa că rişti ca luni bune de pregătiri meticuloase să se ducă pe apa Sâmbetei – degeaba ai pus tu bomba într-un coş de gunoi la Costin Georgian dacă bucureştenii sunt toţi în intersecţie la Răzoare, aşteptând să se pună verde.

Un alt motiv pentru care nu se pun la noi bombe la metrou este că majoritatea victimelor ar fi corporatişti, care oricum urăsc marile companii americane şi capitalismul şi trăiesc 10-12 ore pe zi în aceleaşi condiţii ca deţinuţii de la Guantanamo, iar Al Qaeda sigur îi consideră un fel de fraţi de-ai lor mai oropsiţi.

Nu în ultimul rând, nu trebuie neglijat impactul mediatic. Dacă organizezi un atentat într-o ţară occidentală, televiziunile şi ziarele nu vor vorbi decât despre asta, iar agenţiile de presă vor transmite ştirea în toate colţurile lumii. La noi, dacă ai ghinion, fix în aceeaşi zi se împacă Tănase cu Bomba sexy şi mai prinzi la dracu’ deschidere de ziar.
www.dailycotcodac.ro

Efectul curentului alternativ asupra vasluienilor

Fiindcă sunt sigur că în urma ultimului articol vă lăsa gura apă după ştiri proaspete din judeţul Vaslui, vă oferim cea mai recentă întâmplare din Zona Crepusculară.

Pe la ora 1 noaptea, Neculai, un bărbat de 38 de ani dintr-o comună vasluiană, a avut nefericita inspiraţie să-şi scoată nepoţelul la plimbare. O să vă rog să nu vă lansaţi în calcule complicate cum ar putea un om de 38 de ani să aibă nepot, fiindcă o să vă doară capul şi, dacă nu aţi înţeles, ăsta e judeţul Vaslui, unde viaţa sexuală se desfăşoară în două intervale: până la 16 ani şi după 65 de ani. De asemenea, decizia de a ieşi la plimbare cu copchilul la 1 noaptea nu e atât de discutabilă pe cât vi s-ar putea părea, fiindcă la ora aia toate crâşmele sunt închise, deci şansele de a deveni victima colaterală a unei bătăi cu pari sau a unei înjunghieri între concubini sunt mai reduse (nu vreau să-mi imaginez cum e într-o comună din Vaslui ziua, cred că e mai sigur să-ţi plimbi nepotul în Fâşia Gaza).

Bun. După ce au făcut câţiva paşi în jurul comunei (eu nu ştiu cum în Vaslui ai putea avea curaj să ieşi practic din sat, sunt ferm convins că rişti te atace mutanţii sau oamenii nisipurilor), copilul a fost izbit de o sete năpraznică şi s-a dus la o cişmea. Cum a apărut cişmeaua într-un sat din Moldova, pe mine unul mă depăşeşte, cred că i-aş fi dat mai multe şanse unei filarmonici sau pinacoteci, dar mă rog. Pe când nepoţelul se adăpa (singur – iarăşi vă rog să nu începeţi să faceţi calcule câţi ani ar fi putut să aibă, la ce vârstă l-a conceput maică-sa, etc, fiindcă nici Pierre de Fermat nu a reuşit să lămurească tainele demografiei vasluiene), Neculai s-a căţărat pe stâlpul de înaltă tensiune. Până în vârf, acolo unde de obicei sunt fire neizolate. Şocant pentru copil (mai puţin şi pentru cei care ştiu fizică), cam în acelaşi timp în vârful stâlpului a apărut o flamă mare, care producea sunete neplăcute auzului. Ei bine, acea flamă era Neculai.

(s-ar putea să întrebaţi din nou: bine, dar ce căuta ăla să se suie, la 1 noaptea, pe un stâlp de înaltă tensiune? Nici noi nu ştim, oamenii de ştiinţă mai au încă multe de aflat despre comportamentul vasluianului în sălbăticie)

Speriat, micuţul a dat fuga acasă şi a adunat rudele. Acestea au dat fuga şi au constat că plodul minţise: Neculai nu era deloc o flamă mare şi urlătoare, ci aducea mai degrabă cu un cărbune. De asemenea, dacă încercai să-l atingi, mai şi pişca, al dracului. Au decis atunci să scoată tot curentul din el, poate-poate aşa redevine Neculai pe care îl îndrăgeau cu toţii, şi nu Torţa Umană din Cei Patru Fantastici. Aşa că au pus mâna pe lopeţi.

Dacă nu înţelegeţi la ce le-ar fi putut folosi lopeţile, înseamnă că nu prea aţi fost nici voi la orele de fizică. Teoretic, familia lui Neculai a încercat să-l lege la pământ. Practic, au reuşit mai degrabă să-l îngroape. Din fericire pentru bărbat, nu s-a sufocat cu glodul pe care îl aruncau rudele peste ele – şi asta fiindcă deja se stinsese de minute bune din cauza electrocutării.

Medicii de la salvare au totuşi o altă versiune. Ei spun că familia a minţit că Neculai s-ar fi curentat stând acasă, la televizor, dar a fost dată de gol de faptul că ambulanţa i-a găsit cadavrul într-o postură uşor diferită: în câmp, sub un strat gros de pământ. Bănuiala lor e că oamenii au vrut să-l ascundă pe defunct ca să facă mai târziu economie: să-şi aprindă de la el becurile, să-l pună la maşină când îi lasă bateria – iar când o fi mai descărcat, să-l pună pe Neculai pe prispă ca să se prăjească de la el ţânţarii.

În cazul, puţin probabil, în care această întâmplare vi se pare rodul unei imaginaţii bolnave, iată şi sursele: Monitorul de Vaslui, Vremea nouă şi Obiectiv de Vaslui.
www.dailycotcodac.ro

Ca in filme !!!!!!

Una dintre cele mai îndrăgite expresii din presa românească este “ca-n filme”. A spart cineva o bancă? “Jaf ca în filme”. A fugit de maşina poliţiei? “Urmărire ca în filme”. Şi-a căutat gagica din profesională, pe care n-o mai văzuse de 20 de ani, pentru că se săturase de uitat la pornache şi nu era atât de creativ încât să stea pe site-uri de agăţat? “Iubire ca-n filme”. Încăierările din mediul rural au devenit de mult “bătăi ca în filme”, cu toate că eu personal nu am văzut niciodată un film unde, de pildă, Bruce Willis şi Vandamme să bea răchie pe datorie din borcane de muştar, după care Vandamme să spună că ţiitoarea lui Bruce a fost văzută tăvălindu-se pe islaz cu Arnold, iar Bruce, pe fondul consumului de alcool, să-i crape capul cu un dispozitiv de tăiat coceni. După ce o să se difuzeze şi la noi Basic Instinct II, sunt convins că şi violurile de babe din Vaslui vor deveni “sex ca în filme”.

Serios acum, la ce se gândesc oamenii care dau asemenea titluri? De ce m-aş uita la o ştire cu o urmărire ca-n filme preluată de pe YouTube şi care se vede ca OTV-ul în vremurile lui bune, în loc să mă uit direct la un film cu urmăriri? Nu mai spun că pentru a fi urmărirea chiar ca-n filme ar trebui ca, de fiecare dată când o maşină se loveşte un pic cu janta de bordură sau zgârie altă maşină, să ia foc şi să explodeze instantaneu într-o mare de flăcări. Asta înseamnă că, în mod normal, după o ştire cu titlul “Urmărire ca în filme în Petroşani” ar trebui să urmeze ştirea “Zeci de morţi, sute de imobile şi autoturisme distruse de explozii în centrul Petroşaniului, comandantul poliţiei spune că îi va suspenda pe cei doi agenţi implicaţi în urmărire – un alb foarte curajos, dar cam nebun, şi un poliţist de culoare inimos, familist şi plin de umor -, dar cu inima îndoită, fiindcă-s cei mai buni oameni ai lui şi, în adâncul sufletului, ţine la ei ca la copiii săi”. Dacă ziariştii ar fi văzut vreodată o urmărire ca-n filme, ar şti că asta înseamnă, şi nu o Dacie cu număr de Teleorman plină cu beţivani ieşiţi de la o cumetrie care după ce e urmărită zece minute de poliţie se opreşte fiindcă i s-a spart baia de ulei într-o groapă în carosabil. Dacă zice la ştiri “Urmărire ca în filme prin centrul Braşovului”, păi ar trebui să puneţi imediat mâna pe telefon ca să-l sunaţi pe Eftimie: “Bă, eşti bine, nu ţi-au rechiziţionat poliţiştii maşina ca să urmărească ceva mafioţi periculoşi şi au căzut cu ea într-o prăpastie, sigur nu ţi-a explodat casa din cauză că s-a izbit un Tico de ea?”.

De fapt, dacă ne uităm mai bine, urmăririle, jafurile, violurile şi bătăile ca în filme sunt nişte urmăriri, jafuri, violuri şi bătăi absolut normale (mă rog, pe cât de normale pot fi asemenea evenimente în afara judeţului Vaslui) despre care autorul ştirii nu a găsit nimic mai bun de spus. De aceea, cred sincer că, de dragul eticii jurnalistice (habar nu am ce e asta, dar vorbeşte des despre ea Tatulici, deci sigur e ceva lăcrimos şi important), ar fi mai bine ca ziariştii să renunţe la expresia “ca în filme”. Acum sincer: “urmărire prin centrul Braşovului” nu sună oricum destul de spectaculos? Vă daţi seama că infractorii ăia trebuie să ştie sensurile unice ca pe poezie?
www.dailycotcodac.ro

Drogurile uşoare şi ardelenii

Intr-o seară, ba chiar noapte, în timp ce Julius aştepta cu sufletul la gură încă un text prost de la mine, stăteam la o palavră cu amicul Cladiu Teohari, un om care, conform propriilor declaraţii, mai este numit aşa doar de bunica sa.

Acesta era destul de convins că de-a latul Europei se împrăştie un nor de fum atmosferic ce se transformă în tendinţe de legalizare a drogurilor uşoare. În Polonia ai voie să deţii vreo două grame de marihuana fără probleme, în alte ţări ai voie să deţii chiar un polonic de haşiş. Cică tendinţa asta, combinată cu declaraţiile şefului statului, ar putea aduce în România dreptul la fumat altceva decât ţigări, fără ca poliţiştii comunitari să te întrebe de ce râzi şi ai ochii lucioşi atâta timp cât ţara este încă în criză economică şi programul Rabla nu a avut succesul scontat.

Mi-am declarat împotrivirea faţă de această măsură ipotetică, îngrozit de ce aş putea să văd la televizor în următoarele luni. Ştirile de la ora 5 ar fi destul de confuze: „Doi ţărani din Apaţa şi-au caftit cu bongurile după ce au fumat ceva la cârciuma din sat”sau „Un incendiu din Orodel, judeţul Dolj, a lăsat trei comune fără curent în râsetele locuitorilor veniţi să inhaleze fumul din căpiţele de iarbă” ar fi la ordinea zilei.

Mult mai nasoale ar fi talk-show-urile serioase în care vor fi invitaţi tot felul de papagali să-şi dea cu părerea despre subiect. Sindicatele din ramură ar veni să protesteze împotriva ierburilor de import, care falimentează producătorii autohtoni. În plus, Tatulici va găsi o băbuţă prin fundul Moldovei care se va plânge că „nu se mai face haşişul ca pe vremuri, maică, ne adunam toate la şezătoare, desţeleneam cânepa şi doineam doine”. Plus că bătrâna aia va avea o pensie de 50 de lei, motiv pentru a fi înfierată încă o dată legea pensiilor.

(O paranteză, chiar vreau să văd cum e Tatulici fumat, trebuie să fie ceva monumental)

Nişte de-ăştia de la guvernare se vor gândi să mai pună o acciză pe joint, în timp ce opoziţia se va da de ceasul morţii că dreptul la „a te face praf” este un drept fundamental al omului. Social democraţii vor cere să se dea ţigări în funcţie de nivelul de trai, adică putorile, portarii şi vânzătoarele de şaorme să le primească pe gratis, de la medicul de familie, în timp ce unii de teapa lui Patriciu să plătească acciză triplă şi să dea averea înapoi poporului.

Cel mai nasol o să fie de ăştia care vând chestii etnobotanice. Atunci vor fi amendaţi că vând tot felul de ierburi despre care lumea crede că ar fi canabis şi marihuana şi, când colo, ei vindeau gazon, muşeţel şi busuioc
www.dailycotcodac.ro

Nobelache – micul Nobel !!!!

Noi, românii, suntem poporul care produce cele mai multe mici genii de pe planetă. Nu suntem contemporani cu nici un Einstein român, dar am avut-o, în schimb, pe micuţa Picasso, îl mai avem pe micul Mozart şi în plus mai descoperim în fiecare an şi vreo trei de mici Eminescu (probabil, doi dintre ei sunt epigonii adevăratului mic Eminescu).

Din nefericire, cam pe la vârsta de 20 de ani, micile genii manifestă tendinţa naturală de a deveni funcţionari, instalatori sau coafeze (ceea ce explică, de altfel, şi faptul că nu suntem abonaţi permanenţi la Premiul Nobel, poate şi faptul că micuţa Picasso s-a oprit din creştere înainte să aflăm cum o cheamă în realitate). Asta pentru că, de regulă, marile genii nu se trag din micile genii, ci din nişte loaze pe care profesorii lor ar fi pariat mai degrabă că ajung fotbalişti sau taximetrişti (în caz că vă gândiţi să mă contraziceţi şi să-mi daţi exemplul cu Mozart, vă reamintesc faptul că visul omenirii nu sunt tocmai copiii psihotici şi bolnavi de maladii genetice).

Statistica arată că geniile nu sunt genii de mici. Lui Napoleon, de pildă, nu-i spunea nimeni “micul Hannibal”, ci “ăla micu’ al lui Bonaparte de la 3”; lui Eminescu i se spunea probabil Mişu, şi nu “micul Alecsandri”, iar lui Alarik nu-i spuneau niciodată copiii la şcoală “micul Attila” (bine, e drept că Alarik nici nu se prea omora cu şcoala). Şi nici Romei nu i s-a spus vreodată “micul Babilon” sau “mica Atena” (sau “micul Paris”, dacă vi se pare un exemplu mai potrivit).

Ca să luăm şi noi ceva, o idee foarte bună ar fi ca micilor genii din România să li se decerneze micul Premiul Nobel, care s-ar putea numi Nobelache (şi care, normal, ar trebui decernat de către mica Academie Suedeză). Aşa, poate ar lua şi Cărtărescu, micul nostru Marquez, un Nobel.
www.dailycotcodac.ro

Soluţie pentru stejarii noştri

Aflu că în îmbulezeala cu bătaie pe bormaşini de la un magazin de bricolaj din Iaşi o bătrânică a fost călcată în picioare de diverşi demenţi aflaţi în sevraj după unelte de casă şi grădină.

Sunt aproape convins că acea bătrânică este una antrenată (sper că s-a salvat mamaia), mai ales că în Iaşi au loc des astfel de grămezi organizate, cum e, de exemplu, cea de sf. Parascheeva. Altfel nu pot să-mi explic de ce a sărit cu capul înainte într-o asemenea manifestaţie.

Revenind la rugby, dacă aş fi antrenorul naţionalei aş aduce o haită de bătrânele de-astea la antrenament să-i călesc pe băieţii noştri. Bănuiesc că este mult mai usor să ţii piept unei mulţimi de francezi antrenaţi să ia pumni în gură la grămadă decât unei hoarde de moldoveni dispuşi să cumpere orice la discount, sau unui grup compact de bătrânele creştine.
www.dailycotcodac.ro