Derby însângerat la Rogojeşti

Ne găsim sâmbătă, în satul Rogojeşti, comuna Mihăileni, unde se dispută partida Bucovina Rogojeşti – AS Roma (presupunem că nu e vorba de AS Roma din capitala Italiei, poate şi pentru că nu credem că echipa lui Totti ar fi luat etapa trecută 3 goluri la Pomârla). În acest moment, scorul este de 1-0 în favoarea Romei, ceea ce spune multe despre inteligenţa jucătorilor oaspeţi – dacă aţi fost vreodată la un meci de judeţeană, ştiţi că nici măcar componenţii naţionalei Braziliei nu sunt atât de proşti să deschidă scorul în deplasare la Cociuba Mică, unde tribunele sunt atât de aproape de gazon şi locurile în care să te ascunzi de săteni atât de puţine.
Împinsă de la spate de public, Bucovina Rogojeşti atacă în valuri şi, curând, jucătorul cu numărul 10 de la gazde este oprit în plină acţiune pentru un presupus offside. Desigur, chiar şi cititoarele noastre ştiu că offside este atunci când atacantul se află în spatele fundaşilor adverşi în momentul în care pleacă pasa, însă ne aflăm totuşi la un meci de divizie judeţeană şi un arbitru cu experienţă, care a mai mâncat bătaie şi la alte meciuri, ar fi trebuit să ştie că un jucător al gazdelor nu este niciodată în offside.

Ţăranii fiind oameni practici, nu ca orăşenii, care o ard noaptea la nea Ovidiu să vadă zeci de reluări, jucătorul Nimerschi i-a reproşat arbitrului că a fluierat aiurea – desigur, asta în timp ce îl ţinea de gât, ca să se asigure că e atent la ce-i spune şi nu-i zboară mintea în altă parte. Cu o mână în gât şi înconjurat de jucătorii Bucovinei, arbitrul s-a gândit că nimic n-ar calma mai repede spiritele decât un cartonaş roşu arătat lui Nimerschi. N-o să vă vină poate să credeţi, dar, în loc să părăsească terenul şi să se îndrepte spre vestiar, regretând că şi-a lăsat echipa în zece oameni, Nimerschi a tăbărât cu pumnii şi picioarele pe arbitru, reproşându-i lipsa de valoare şi faptul că a stricat un meci aşa frumos cu maniera lui tendenţioasă de arbitraj.

Spre cinstea lor, ceilalţi componenţi ai echipei Bucovina Rogojeşti au sărit imediat să-l scoată pe arbitru din ghearele lui Nimerschi. Desigur, pentru a-l bate ei înşişi.
www.dailycotcodac.ro

Rachiul combate bronşita. Cu puţin cimbru şi păducel

Deşi acum fumează doar LM-uri din ălea albastre, soţul doamnei Dorina nu a scăpat de bronşita pe care, crede dumnealui, a făcut-o acum 15 ani, cînd a trecut de pe Carpaţi-fără pe snagoave.
De snagoave s-a apucat, de gura neveste-sii, care îl bătea la cap că îi împute perdelele. Şi rău a făcut, că s-a procopsit cu două belele: în afară de bronşită, i-au ros moliile “Răpirea sabinelor” din sufragerie, mai ales la prima sabină din dreapta, la sînul stîng şi la buric. El i-a spus că fumul de Carpaţi e bun contra moliilor, da’ Dorina, nu şi nu: să se lase el de Carpaţi, că ea scapă de molii cu naftalină.
De unde concluzia că naftalină mai bună decît un Carpaţi fără nu se egzistă.

Pastilele dau reacţii
Acum, problema domnului Gelu este bronşita. Cu sabina ciuruită a rezolvat – a pus un poster cu Nicoleta Luciu peste. Dar cu bronşita e complicat. Ampicilină şi bromhexin nu-l lasă nevasta să ia, că e naturistă. Adevărul e că nici lui nu-i prea vine să ia pastile, că nu ştii cum reacţionează la o ţuică.
Ei, şi aici a intervenit măiestria doamnei Dorina. După 20 de ani de căsătorie, domnul Gelu şi-a dat seama, în sfîrşit, ce comoară de nevastă are. “Gelule, te-am scăpat de bronşită!” i-a spus într-o zi, după ce s-a întors de la piaţă. A scos revista Medicina naturistă din sacoşă şi a deschis-o la pagina 45, unde era publicată scrisoarea unui cititor fidel: dl Sorin Muşuroi, din Iaşi. O prezentăm integral în continuare, poate vă supără tusea, sau nu ştiţi ce băutură să vă mai preparaţi în casă.

Metoda domnului Sorin Muşuroi, din Iaşi
“Scăpaţi de bronşită fără antibiotice
Din păcate, eu sînt un client fidel al acestui tip de afecţiuni respiratorii, dar am la îndemînă un remediu sigur, cu care întotdeauna îi dau de cap.
Amestecaţi cîte 50 g de isop, mentă, flori şi frunze de podbal, rădăcină de obligeană, unguraş, ace de pin, frunze de păducel, talpa gîştei, cimbru, şovîrv. Măcinaţi plantele cu rîşniţa de cafea, ca să obţineţi o pulbere fină, apoi puneţi totul într-un borcan mare. Turnaţi peste ele doi litri de rachiu sau vodcă de 39-40° (partea asta l-a convins pe dl Gelu că are de-a face cu un tratament revoluţionar al bronşitei). Legaţi borcanul la gură cu celofan şi lăsaţi-l să stea două săptămîni (cam mult, după părerea dlui Gelu). Trageţi-l în sticluţe mici, prevăzute cu dop, pe care le păstraţi în cămară. (da’ una-două sticluţe merg păstrate şi în buzunarul de la piept, că nu se ştie niciodată). Luaţi cînd simţiţi că vă paşte boala ori pe parcursul ei, dacă s-a instalat deja.”
www.dailycotcodac.ro

Barbaţii însuraţi sunt motorul economiei

Înainte să se însoare, averea oricărui bărbat încape în maximum două valize. Este vorba de un cuţit care nu taie, dar este folosit la absolut orice, de la uns marmeladă la înşurubat prize, două perechi de blugi, “blugii” şi “blugii ăia buni”, două perechi de încălţări, “adidaşii” şi “pantofii ăia buni”, două tricouri, tricoul cu Sepultura şi ăla de mers la serviciu, mobilul cu trei încărcătoare ce nu se potrivesc, laptopul jigărit, două geci (iarnă – vară), două pulovăre, ăla de la mama şi ăla jegos, plus o rezervă inepuizabilă de ciorapi pentru că orice holtei preferă să cumpere ciorapi decât să-i spele.
Bărbatul necăsătorit foloseşte la maximum toate resursele din casă. Scrumiera este tot timpul o cutie de conserve, desfăcător de bere sau de vin n-are, are doar o cană ce este folosită pentru ceai, cafea, apă sau vodcă, are un singur scaun funcţional, nicio masă, deţine doar un ibric, o tigaie şi o oală, un set de tacâmuri în care fiecare furculiţă este de altundeva. Are un singur prosop, o singură cârpă de şters pe mână. Mai are un costum cu care se duce la operă, la nunţi sau la interviuri de job.

Odată însurat, soţia sa descoperă brusc că omul trebuie echipat cu de toate: “Trebuie să mergem să-ţi iei nişte pantaloni”. “Păi am două perechi de blugi”. “Tu nu ieşi cu vechiturile alea cu mine” . “Păi nu-mi trebuie, femeie”. “Deci, ne-am înţeles, mergem să-ţi luăm două perechi de blugi, nişte pantaloni de stofă, ca să mergi şi tu bine îmbrăcat la serviciu”.

Apoi descoperă că trebuie să aibă un set complet de veselă. “Pentru ce?” .“Nu vezi că nu avem decât trei farfurii? Dacă vine cineva la noi?”. “Vine pe dracu’, cine să vină, noi ne întâlnim cu toţi prietenii în oraş”. “Mergem să luăm farfurii”.

Aşa ajunge cu un set de cuţite noi, un set de cuţite pentru uns marmelada (6 bucăţi), schimburi pentru aşternuturile de par (5-6 bucăţi), nenumărate perechi de pantaloni şi cămăşi. Câcat, am ajuns să am chiar şi pijamale.

Important pentru umanitate şi criza asta economică e că noi, bărbaţii, negociem cu nevestele cam cum negociază Băsescu cu FMI: “ORI FACEM CUM VREI TU, ORI MĂ CAR”.

Aşa şi eu, ca preşedintele nostru, i-am zis nevesti-mii când s-a întors din ţări străine cu încă o pereche de blugi, pe lângă cele 6 care le am (eu aşteptând să-mi aducă ceva “grappa” de-aia bună, ştie soţul maică-mii, Vasile, de care, sau trabucuri Mercator, tot Vasile ştie, că doar beam ca băieţii prin parc în Torino): “Mami, super idee, de mult îmi doream o pereche de blugi cu buzunarele aşezate aşa”.
www.dailycotcodac.ro

Un Masaj Erotic !

Dacă Gheorghe Furdui l-ar fi cunoscut pe Tănase C. în împrejurări cât de cât normale, cum ar fi la cârciuma din sat, probabil că l-ar fi plăcut şi chiar s-ar fi împrietenit cu el încă de la a doua sticlă; însă, oricât de sociabil ar fi fost Gheorghe, nu prea se putea împrieteni cu un tip pe care-l găsise în propria lui şură, cu pantalonii-n vine, mai ales că imediat sub el o descoperise şi pe fie-sa. În aceste împrejurări delicate s-au cunoscut, practic, cei doi. Totuşi, chiar şi aşa, Gheorghe n-a uitat de etichetă, care îi cerea să se prezinte, aşa că a pus mâna pe un par şi s-a recomandat simplu: “’tu-ţi morţii mă-tii, ce cauţi, mă, la fie-mea?”.
Analizând cu realism situaţia, Tănase şi-a dat seama pe loc că n-are nici un rost să-i spună că are gânduri serioase cu fata lui – deşi avea -, mai ales că era într-o evidentă criză de timp: dacă vroia să mai plece pe picioarele lui acasă, trebuia să se grăbească, pentru că Gheorghe mânuia parul cu multă tenacitate. Din păcate, oricât de mult îşi dorea Tănase s-o ia din loc, tehnic vorbind îi era aproape imposibil, orice încercare de a se ridica de la pământ fiindu-i retezată din faşă de Gheorghe, care suplinea cu lovituri de picior ceea ce nu izbutea cu parul, într-o coordonare perfectă.

Aflat în legitimă apărare, Tănase a lăsat deoparte orice sfială şi a contraatacat energic, urlând la intimidare: “Nu mai da, nea Gheorghe, că mă omori”. “Păi da’ tu ce credeai că vreau, mă”, i-a răspuns Gheorghe, “să-ţi fac masaj?”.
www.dailycotcodac.ro

Un Othello rural

Vasile M. bănuia, cam de doi ani, că nevastă-sa îl înşeală cu vecinul Aurel P. Nu reuşise să-i prindă niciodată (după cum reiese şi din faptul că atât nevastă-sa, cât şi vecinul Aurel erau încă vii), iar Vasile încercase în zadar, cu parul, s-o convingă pe nevastă-sa să mărturisească: femeia nu credea în relaţiile bazate pe comunicare şi sinceritate.

Pe acest fond de suspiciune a căzut Vasile acasă luni după-amiază. După ce s-a convins că nu-i nimeni acasă, inteligenţa sa nativă i-a spus imediat că nevastă-sa trebuie să fie la Aurel, aşa că a plecat s-o recupereze.
Dar, să-l părăsim pentru moment pe acest Othello rural şi să vedem ce făcea, în timpul ăsta, Aurel P. Ei bine, Aurel P. făcea prost: tocmai fusese vizitat de un executor judecătoresc, în legătură cu un teren pe care-l pierduse în instanţă. Prin urmare, Aurel nu era într-o dispoziţie sufletească tocmai strălucită, ba chiar am putea spune că era nervos şi că ar fi luat fericit pe cineva la omor.

Pe acest fond de aşteptare a lui Aurel a picat Vasile la el în târlă, în chestiunea cu nevasta. “Dragă vecine, iartă-mă, te rog, ai picat într-un moment prost. Vino mai bine mâine, te servesc cu o dulceaţă şi discutăm”, i-ar fi spus Aurel, dacă ar fi fost un tip înzestrat cu darul vorbirii; totuşi, punând mâna pe par, exact asta a vrut exprime. Din nefericire, orbit de gelozie, Vasile n-a priceput aluzia cu parul, aşa că a insistat în legătură cu presupusa prezenţă a nevesti-sii în bătătura lui Aurel. Văzând că Vasile nu-nţelege cu frumosul, anume cu parul, Aurel s-a văzut nevoit să-i spună mai direct, respectiv cu sapa, să se care dracului din târla lui. “Mă”, urla Vasile, “unde-i nevastă-mea?”. “No, aşteaptă puţin”, l-a liniştit Aurel, “că apare ea acu’, să te bocească”.
www.dailycotcodac.ro

Conceptul de ”la țară” în psihologia poporului român

Ce faceţi atunci când vi se strică iremediabil ceva, fie că e vorba de blugi sau de frigider? Trec peste cazul în care aveţi un balcon foarte mare (oricum pentru a satisface nevoile de depozitare ale unei familii româneşti medii ar trebui un balcon cam cât Casa Poporului sau, dacă se îndură totuşi să arunce borcanele cu murături stricate şi sifoanele vechi, măcar cât Versailles-ul).

Răspunsul e simplu: duceţi la ţară. Cu prima ocazie vă urcaţi veseli în maşină, încărcaţi tot ce aveţi stricat prin casă şi mergeţi să le faceţi o bucurie rudelor sau cunoştinţelor ce locuiesc în mediul rural. Ce altceva i-ar putea bucura mai mult decât un frigider imposibil de reparat, o pereche de pantaloni rupţi sau un sac de pâine veche?

E greu de spus cum a apărut în mintea orăşeanului român concepţia că semenii săi de la ţară ar fi cam ca indienii americani care cedau mii de hectare de pământ în schimbul unor mărgele colorate şi că vor cădea pe spate extaziaţi la vederea unor electrocasnice defecte şi ruginite, a unor haine pe care nu le-ar purta nici cerşetorii sau a unor alimente pe care gândacii din bucătărie le refuză cu tărie. De asemenea, ideea de “la ţară” presupune că mediul rural nu e altceva un spaţiu de depozitare practic nelimitat, unde oamenii probabil depozitează vechiturile peste lanurile de grâu, că sunt bune, îngraşă pământul. La câte frigidere se duc în fiecare an la ţară în virtutea acestei concepţii, cred că deja sătenii noştri, ca să mai aibă loc să trăiască, au început să înalţe din ele un turn Babel de care îşi mai zgârie din când în când NASA navetele spaţiale.

Una dintre explicaţiile care se oferă frecvent pentru concepţia de “la ţară” e aceea că oamenii de la sat ar fi mai descurcăreţi şi găsesc ei ceva de făcut cu vechiturile – explicaţie ce presupune că tehnologia e mult mai evoluată în mediul rural, unde dintr-un frigider defect, cu un pic de izolierband, oamenii pot încropi în bătătură un elicopter sau un accelerator de particule. Poate că de vină e şi faptul că oamenii de la ţară sunt totuşi foarte politicoşi – sau pur şi simplu îi consideră pe compatrioţii lor de la oraş nişte indivizi un pic cam limitaţi, pe care mai bine îi laşi în prostia lor, că oricum nu pricep.

Un lucru e însă sigur: dacă această concepţie supravieţuieşte în psihologia poporului nostru, în anul 3000, Muzeul Țăranului Român va expune, ca artefacte specifice unei gospodării de săteni de pe Alpha Centauri, un teleportor defect din care s-a scurs tot freonul, o sabie laser tocită căreia nu-i mai merge butonul ON/OFF şi un costum din aluminiu pentru ieşiri în spaţiu destrămat pe la cusături şi tocit în fund

www.dailycotcodac.ro

Ghidul cadourilor – ce ducem în vizită? (II)

Buun. Am lămurit ce cadou să luaţi dacă mergeţi în vizită la un bărbat sau la o femeie. Ei, asta a fost partea simplă. Să vedem ce faceţi dacă mergeţi în vizită cu familia la o altă familie. Primul lucru pe care trebuie să-l luaţi e familia – practic, în acest fel veţi avea de oferit două daruri: cadoul propriu-zis şi, mult mai preţuit, momentul în care vă luaţi dracului rubedeniile şi ieşiţi odată pe uşă.
Există o ecuaţie complexă între numărul de membri ai familiei cu care veniţi şi valoarea cadoului pe care ar fi de bun-simţ să-l aduceţi. Dacă sunteţi însoţiţi de persoane sub 14 sau peste 60 de ani, preţul cadoului creşte proporţional. Dacă sunt sub 3 sau peste 70, creşte exponenţial. Dacă sunt bebeluşi sau militari în rezervă, deja credeţi-mă că nu vă permiteţi un cadou atât de scump, mai bine staţi naibii acasă. Asta, desigur, dacă nu cumva gazdele au şi ele aşa ceva în dotare, caz în care îi puteţi lăsa liniştiţi pe plozii, respectiv apeviştii oaspeţi să se joace cu ţâncii şi/sau apeviştii gazde; liniştea pe care o veţi câştiga şi voi, şi cei la care aţi venit în vizită va face orice cadou absolut inutil.

O altă corelaţie matematică leagă valoarea cadoului de durata estimată a vizitei. Intenţionaţi să staţi cinci minute, cât să ziceţi bună ziua şi să aveţi ce comenta după aia tot week-end-ul ce urât era la ăia în casă şi ce mileu ieftin puseseră pe laptop? O colă şi nişte pateuri de la chioşc sunt mai mult decât suficiente, puteţi chiar să o rugaţi pe vânzătoare să ia pateurile cu mâna, să nu se mai obosească cu mănuşa. Pe de altă parte, dacă există riscul să vă uite Dumnezeu în vizită, prezentaţi-vă cu un vin decent (nu la PET; în ciuda a ceea ce cred majoritatea românilor, “un vinuţ de ţară” într-o sticlă de Frutti-Fresh nu e o culme a rafinamentului oenologic), prăjituri, fructe de mare, un lingou de aur etc. Ce vă faceţi însă în cazul în care aţi plănuit o vizită de cinci minute, dar vedeţi că a trecut mai bine de o oră şi nu apare nicio oportunitate de a pleca? Simplu: creaţi o diversiune pentru a distrage atenţia gazdelor – de pildă, spargeţi-le o vază Ming sau călcaţi-le pe cap animalul de casă cu toată forţa – şi, profitând de agitaţia creată, trimiteţi-vă partenerul de viaţă până la cel mai apropiat magazin ca să cumpere un cadou corespunzător.

În fine, mai există şi aşa-numitul cadou “de casă nouă”. Deşi oamenii proaspăt mutaţi într-o casă goală sau, şi mai rău, locuită înainte de un pensionar şi-ar dori să primească în dar o plasmă, un aragaz sau măcar o canapea, sunt sigur că le veţi aduce un mileu elegant de pus pe laptop, o plantă agăţătoare sau un suport pentru beţigaşe parfumate. Ar fi frumos însă să le lăsaţi şi o amintire de neşters, ca să ştie ani buni după aceea că aţi fost printre primii care le-au călcat pragul. Ca recomandări: stingeţi-vă ţigara pe covorul proaspăt cumpărat sau scăpaţi ceaşca de cafea în aşa fel încât să stropiţi peretele abia zugrăvit. Cu siguranţă vizita dumneavoastră nu va fi uitată prea curând
www.dailycotcodac.ro

Ghidul cadourilor – ce ducem în vizită? (I)

Unul dintre momentele cele mai derutante în viaţa unui om e acela în care trebuie să cumpere un cadou înainte să se ducă în vizită. Numărul celor care-şi fac harakiri într-o astfel de împrejurare nu e depăşit decât de cel al bărbaţilor care-şi pun capăt zilelor puţin înainte de ziua fiinţei iubite. Ca urmare, am încercat să vă oferim un scurt ghid pentru astfel de situaţii, ca să nu mai duceţi o cutie de trabucuri când mergeţi în vizită la o familie mormonă sau un superb album de artă la ziua lui Ray Charles.
Dacă mergeţi în vizită la o femeie, luaţi ceva fie frumos, fie parfumat (bine, nu că ar exista ceva parfumat care să nu fie şi foaaaaarte frumos). Dacă sunteţi ceva mai aspectuos decât Brad Pitt, luaţi doar o cămaşă mai veche, căreia i-au căzut nasturii de la piept. Dacă sunteţi şi dumneavoastră tot femeie, puteţi să-i aduceţi orice prostie dacă ştiţi cine a mai rămas gravidă în ultima vreme – iar cel mai frumos dar ar fi să ştiţi şi cu cine.

O vizită la un bărbat ar trebui să fie ceva şi mai simplu: dacă sunteţi tot bărbat sau femeie ceva mai puţin aspectuoasă decât Adriana Lima, luaţi bere. Însă câtă bere? Aici apare o variabilă: are nevasta sau prietena prin preajmă? Dacă da, maximum 5 beri. De ce 5? Simplu – după inevitabilul “Tu bei singur 3 beri, mami? Ştii că nu-mi place când te îmbeţi”, interveniţi dumneavoastră: “Nu, bărbatu-tău bea numai 2, eu beau 3, ca să-mi înec amarul că nu-s însurat”.

Dar, chiar vă vor ajunge doar 5 beri la 2 oameni? Evident că nu; de aceea, este recomandat să veniţi în vizită şi cu beri de rezervă ascunse prin metode specifice contrabandiştilor: de pildă, în carâmbii cizmelor, într-o geantă cu fund dublu sau în pălărie. Esenţial este ca atunci când scoateţi una din berile de rezervă, să băgaţi în aceeaşi ascunzătoare alta pe care aţi golit-o, pentru ca doamna să nu vadă niciodată mai mult de 5 beri în total. Nu numai că această metodă este simplă, dar dacă vizita este prilejuită de vizionarea unui meci al Naţionalei vă va oferi şi ceva interesant de făcut, ca să nu adormiţi.

Pe de altă parte, dacă bărbatul e singur acasă, e bine să luaţi şi mai puţine beri, maximum 4. Nu de alta, dar, neavând cine să vă oprească din băut, o să încheiaţi seara la Urgenţe, în comă alcoolică, şi zău că ar fi păcat să nu ajungeţi înapoi acasă dacă tot ziceaţi că nu vă aşteaptă nimeni.

- va urma -
www.dailycotcodac.ro

China: piloţi de avion fǎcuţi pe vapor

Peste 200 de piloţi chinezi sunt anchetaţi de autoritatea aeronauticǎ civilǎ pentru cǎ şi-au falsificat CV-urile, exagerând grosolan numǎrul de ore zbor efectuate. Autoritǎţile chineze suspecteazǎ cǎ lipsa de calificare este cauza accidentului din 24 august, când 43 de pasageri şi-au pierdut viaţa dupǎ ce un pilot al companiei Henan Airlines a ratat pur şi simplu pista de aterizare.

Sincer, noi înţelegem sǎ-ţi treci în CV cǎ ştii photoshop, cǎ ai un masterat la Harvard şi cǎ ai fost director la Microsoft – practic, fǎrǎ aşa ceva în CV nu poţi sǎ te angajezi nici mǎcar distribuitor de gumǎ Turbo. Dar, totuşi, ideea “lasǎ, frate, sǎ ajungem acolo şi mǎ descurc eu” ni se pare un picuţ nesǎnǎtoasǎ când vrei sǎ te angajezi pilot de avion.

Dar, iatǎ şi înregistrarea ultimelor minute, recuperatǎ de autoritǎţile chineze din cutia neagrǎ:

- Ia zi, frate, acu’ ce fac?
- De unde dracu’ sǎ ştiu io?
- Pǎi n-ai zis, frate, cǎ ai fǎcut şcoala de pilotaj?
- E, am fǎcut un cǎcat. Am terminat liceul de chimie. Tu?
- Școala popularǎ de arte.
- Naşpa, frate, ni se duce dracu’ şi karma. Parcǎ vǎd: iar şobolan, iar câine, iar muncitor la fabrica de textile…
www.dailycotcodac.ro