Conceptul de ”la țară” în psihologia poporului român

Ce faceţi atunci când vi se strică iremediabil ceva, fie că e vorba de blugi sau de frigider? Trec peste cazul în care aveţi un balcon foarte mare (oricum pentru a satisface nevoile de depozitare ale unei familii româneşti medii ar trebui un balcon cam cât Casa Poporului sau, dacă se îndură totuşi să arunce borcanele cu murături stricate şi sifoanele vechi, măcar cât Versailles-ul).

Răspunsul e simplu: duceţi la ţară. Cu prima ocazie vă urcaţi veseli în maşină, încărcaţi tot ce aveţi stricat prin casă şi mergeţi să le faceţi o bucurie rudelor sau cunoştinţelor ce locuiesc în mediul rural. Ce altceva i-ar putea bucura mai mult decât un frigider imposibil de reparat, o pereche de pantaloni rupţi sau un sac de pâine veche?

E greu de spus cum a apărut în mintea orăşeanului român concepţia că semenii săi de la ţară ar fi cam ca indienii americani care cedau mii de hectare de pământ în schimbul unor mărgele colorate şi că vor cădea pe spate extaziaţi la vederea unor electrocasnice defecte şi ruginite, a unor haine pe care nu le-ar purta nici cerşetorii sau a unor alimente pe care gândacii din bucătărie le refuză cu tărie. De asemenea, ideea de “la ţară” presupune că mediul rural nu e altceva un spaţiu de depozitare practic nelimitat, unde oamenii probabil depozitează vechiturile peste lanurile de grâu, că sunt bune, îngraşă pământul. La câte frigidere se duc în fiecare an la ţară în virtutea acestei concepţii, cred că deja sătenii noştri, ca să mai aibă loc să trăiască, au început să înalţe din ele un turn Babel de care îşi mai zgârie din când în când NASA navetele spaţiale.

Una dintre explicaţiile care se oferă frecvent pentru concepţia de “la ţară” e aceea că oamenii de la sat ar fi mai descurcăreţi şi găsesc ei ceva de făcut cu vechiturile – explicaţie ce presupune că tehnologia e mult mai evoluată în mediul rural, unde dintr-un frigider defect, cu un pic de izolierband, oamenii pot încropi în bătătură un elicopter sau un accelerator de particule. Poate că de vină e şi faptul că oamenii de la ţară sunt totuşi foarte politicoşi – sau pur şi simplu îi consideră pe compatrioţii lor de la oraş nişte indivizi un pic cam limitaţi, pe care mai bine îi laşi în prostia lor, că oricum nu pricep.

Un lucru e însă sigur: dacă această concepţie supravieţuieşte în psihologia poporului nostru, în anul 3000, Muzeul Țăranului Român va expune, ca artefacte specifice unei gospodării de săteni de pe Alpha Centauri, un teleportor defect din care s-a scurs tot freonul, o sabie laser tocită căreia nu-i mai merge butonul ON/OFF şi un costum din aluminiu pentru ieşiri în spaţiu destrămat pe la cusături şi tocit în fund

www.dailycotcodac.ro