Scrisoarea unui român către arbitrul polonez Marcin Borski...

Stimate domnule arbitru polonez Marcin Borski, domnilor italieni, doamnă UEFA,

Numele meu este Radu şi sînt din România. S-ar putea să fi auzit de noi. Avem munţi măieştri cu frunţile, burţile şi cefele acoperite de zăpadă, avem Dunărea mîndră, care curge de la vest la est, de obicei prin albia ei, şi avem ieşire la Marea Neagră, care în principiu e o mare, care este neagră.

Noi i-am dat lumii pe Dracula, Hagi şi Nadia Comăneci şi, fie că ne place sau nu, pe băieţii de la O-zone şi pe Mircea Badea. Tot noi i-am dat şi pe domnii aceia cu acordeon, pe care sigur îi întîlniţi pe stradă sau la metrou în ţările dumneavoastră dezvoltate, de baştină, cît şi pe doamnele acelea cu fuste înflorate care vă murdăresc parbrizele, vă fac la buzunare şi vă întind mîna disperate.
Nu vă grăbiţi însă să trageţi concluzii! Pe lîngă toate cele de mai sus mai avem şi alte chestii. Avem lideri luminaţi, doar că, din păcate, majoritatea sînt morţi. Avem competenţă şi conştiinciozitate, însă cu siguranţă nu în guvern. Avem politicieni cinstiţi, care sigur nu s-au născut. Avem copii supradotaţi, care ard în incubatoare. Avem industrie şi economie competitivă, dacă am fi încă în anul 1350. Avem autostrăzi, cele mai multe fictive şi mai presus de toate avem bani, foarte mulţi bani. Datorie la alţii.

Mai avem şi altceva. Voi siguri i-aţi spune bambilici sau shit. Noi îi spune fotbal. Nu e cine ştie ce. E leneş, se trînteşte pe jos şi trage de timp, faultează dur. Mai tot timpul e bolnav, obosit, fuge de acasă. Într-o vreme însă nu era aşa. Scotea oamenii în stradă, îl cunoştea toată lumea după nume şi oricine ar fi vrut să stea cu el la masă. Din păcate el s-a schimbat, a îmbătrînit, a rămas fără serviciu. Cu toate astea noi îl iubim, pentru că din an în paşte, cînd luna e plină şi vrăjitoarele dorm, fotbalul nostru cîştigă şi ne face să uităm de restul, uneori chiar şi de O-zone.

Aşadar, domnule arbitru polonez Sobieski şi românii, domnilor italieni, doamnă UEFA şi voi, toţi ceilalţi străini care aţi urmărit meciul Steaua – Napoli, cred că e clar că dacă am rămas cu astea, voi trebuie să le aveţi pe alea mişto, nu? În condiţiile astea, vă întreb, nu puteţi şi dumneavoastră, măcar din cînd în cînd, să ne lăsaţi nouă fotbalul, să vă uitaţi în altă parte şi să opriţi dracului cronometrul ăla nenorocit cu un minut mai devreme? Nu de alta, dar mi-e frică că asta e tot ce mai avem.
www.catavencu.ro