Vreau o rochie cu buline!
Acum o lună
joi, 29 decembrie 2011
duminică, 27 noiembrie 2011
sâmbătă, 26 noiembrie 2011
La Multi Ani CIP !!!!
miercuri, 23 noiembrie 2011
duminică, 20 noiembrie 2011
joi, 3 noiembrie 2011
Cele mai ciudate 50 de legi din lume
Membrii tuturor societatilor umane accepta tacit (printr-un contract
social, ar spune filosofii) Legile, deoarece acestea sunt norme
obligatorii si aparate de puterea de Stat prin care este garantata
insasi functionarea societatii si armonizarea relatiilor dintre oameni.
De asemenea, legile duc la crearea unui cadru relativ de siguranta si
dezvoltare. Ce se intimpla insa cand dogma religioasa, absurdul
situatiei, superstitiile si ridicolul sunt amestecate cu legea? Un
scurt, dar edificator periplu printre cele mai stranii legi de pe
mapamond, ofera un raspuns mai mult decat evident in privinta gradului
de evolutie si maturitate al speciei Homo sapiens in pragul mileniul
trei... (In ciuda aparentelor, acest articol NU este o pacaleala).
-
In Elvetia este ilegal sa trantesti portiera oricarei masini.
-
In anul 1979, regimul politic din Irak a interzis filmele cu arte martiale.
Bruce, mai termina cu figurile! -
In Danemarca legea permite detinutilor sa evadeze din inchisori.
-
In Myanmar este ilegal sa accesezi Internetul. Oricine o face ajunge sa stea ani buni dupa gratii.
-
Pe timpul desfasurarii Primului Razboi Mondial, barbatii care
erau dovediti homosexuali, erau executati pe loc, fara niciun proces.
-
In Singapore este contrar legilor acestei tari sa mesteci banala guma de mestecat.
-
Datorita faptului ca celebrul personaj de desene animate Donald Duck nu purta pantaloni lungi, filmele de desene animate care-l aveau drept erou principal au fost interzise de lege in Finlanda.
Esti un ratoi indecent! Adio! -
In anul 1935, guvernul Romaniei din acele timpuri a introdus o
lege prin care personajul de desene animate, Mickey Mouse a fost
interzis pe motiv ca era atat de urat desenat incat speria copiii mici.
-
In urma cu peste 2000 de ani, Cezar a interzis accesul carelor in
Roma, pe motiv ca incurcau si aglomerau circulatia cetatenilor romani.
-
In Marea Britanie, legea permite oricarei femei gravide sa
urineze oriunde doreste, inclusiv in cascheta unui politist, fara sa
poate fi trasa la raspundere.
-
In Anglia oricine lipeste gresit o marca postala care o reprezinta pe regina, poate fi acuzat de tradare de tara.
-
In statul american Florida, este interzis orice act sexual cu un porc spinos.
Un porc mult prea sexy pentru noi... -
In Texas, porcii care fac sex in apropierea oricarui aeroport,
incalca o lege inca in vigoare care-i incrimineaza direct pentru astfel
de fapte.
-
In orasul Alexandria din statul american Minneapolis, exista o
hotarare legala care-i interzice oricarui barbat caruia-i miroase gura a
peste, sa aiba vreun contact sexual cu o femeie.
-
In statul Carolina de Nord, este interzis de lege sa injuri in prezenta... mortilor.
-
Legile statului Ohio pedepsesc cu inchisoarea pe oricine incearca sa imbete un peste.
-
In statul Florida, daca o femeie nemaritata sare cu parasuta in zilele de Sambata, acesta ajunge invariabil la inchisoare.
Razi tu razi, dar daca e Sambata si n-ai verigheta, ai incurcat-o! -
Tot in orasul Alexandria din statul Minneapolis, daca rasuflarea
unui barbat miroase a usturoi sau ceapa, acestuia-i este interzis de
lege sa aiba orice fel de contact sexual cu sotia sa.
-
In capitala statului El Salvador, orasul San Salvador, exista o
lege care condamna la moarte prin impuscare in fata unui pluton de
executie, orice sofer prins baut in interiorul capitalei. Anul trecut 32
de soferi ghinionisti au fost executati in acest mod.
-
In orasul englez York exista inca in vigoare o lege datand din
Evul Mediu, care-i permite oricarui cetatean al orasului sa ucida orice
scotian intalnit in York. Evident, doar daca scotianul vizat poarta
asupra sa un arc si o tolba cu sageti.
-
In Anglia anului 1837, daca un barbat saruta o femeie fara voia
ei, exista o lege care-i permitea femeii sarutate fortat, sa-l muste de
nas cat se poate de tare pe barbatul vinovat.
-
In statul american Vermont, pentru orice femeie care vrea sa
poarte o proteza dentara, este nevoie de acordul scris si semnat al
sotului acesteia.
Honey, pot sa-mi pun proteza? Nu Predator, esti frumoasa si asa! -
Daca ajungi cumva in orasul Logan County, sa nu saruti niciodata o
femeie care doarme, indiferent daca iti este sotie sau prietena. Legile
acestui oras pedepsesc acest gest cu inchisoarea.
-
In Paraguay duelul este permis de lege, atata timp cat cei doi participanti la duel fac dovada ca doneaza sange spitalelor.
-
Hipnoza este o practica interzisa in scolile publice din orasul american San Diego.
-
In timpul regimului politic taliban din Afganistan, clericii musulmani au adoptat o lege care le interzice femeilor sa poarte sosete de culoare alba, pe motiv ca astfel barbatii se excita sexual in preajma lor.
Poate ca talibanii aveau totusi dreptate... -
In statul american Iowa, daca un barbat saruta o femeie mai mult
de 5 minute neintrerupte, fapta se considera infractiune, iar barbatul
patimas risca inchisoarea.
-
Acum circa 300 de ani, orice cetatean japonez care incerca sa
paraseasca Imperiul Soarelui Rasare, era condamnat pe loc la decapitare
pentru tradare de tara.
-
In orasul Eureka din starul american Nevada, legea interzice ca un barbat cu mustata sa sarute o femeie.
-
In Bangladesh, chiulitul de la scoala este interzis de lege. Orice elev prins in afara orelor de curs, ajunge la inchisoare.
-
Orasul St. Louis din Missouri are in vigoare o lege conform
careia este interzis ca un barbat sa salveze o femeie aflata in pericol,
daca aceasta este imbracata in pijamale.
-
Pe teritoriul Frantei este ilegal sa dai numele de Napoleon unui porc.
-
In orasul Baltimore din Maryland, este ilegal sa intri cu un leu intr-o sala de cinema.
Draga, poti sa ragi cat vrei, nu avem voie sa mergem la mall! -
Este contrar legii pentru orice cetatean britanic sa moara in interiorul Palatului Parlamentului din Londra.
-
Daca ajungeti in orasul Miami din Florida, retineti ca este interzis de lege sa imitati orice fel de sunete emise de animale.
-
In Bahrein este interzis de lege ca un barbat ginecolog sa
examineze direct organele genitale ale unei femei. Putinii barbati
medici ginecologi din acesta tara musulmana, se folosesc in acest scop
de o oglinda pozitionata astfel incat sa le ofere imaginile de care au
nevoie atunci cand stabilesc un diagnostic pe cale vizuala.
-
In statul american Oklahoma, orice persoana care se stramba in mod voit la un caine, ajunge la inchisoare sub invinuirea de agresiune asupra celui mai bun prieten al omului.
Tataie, atat iti trebuie sa scoti limba la mine! -
In Liban, barbatilor le este permis sa intretina acte sexuale cu
animalele de sex feminin. Daca in schimb, un barbat este surprins in
timpul unui act sexual cu un animal de sex masculin, este pedepsit cu
moartea fara niciun fel de proces.
-
Singura tara din lume care nu a cenzurat niciun film porno este Belgia.
-
In orasul italian Milano exista o lege locala care-i obliga pe cetateni sa zambeasca tot timpul, cu exceptia situatiilor cand merg la spital sau la inmormantari.
Un italiano vero -
In statul american Washington, daca un cetatean se lauda in
public ca are parinti bogati si influenti, persoana in cauza ajunge la
inchisoare.
-
Exista o lege in orasul Oxford din statul Ohio, care interzice
oricarei femei sa se dezbrace in fata unei fotografii care reprezinta un
barbat.
-
Legile orasului Willowdale din statul Oregon interzic oricarui
barbat care face dragoste cu o femeie, sa injure sau sa blesteme pe
durata intregului act sexual.
-
In timpul oricarui act sexual petrecut in orasul Conorsville din
Wisconsin, este interzis de lege ca un barbat sa traga cu o arma de foc
in momentul in care partenera sa se apropie de orgasm.
-
Orice femeie aflata pe teritoriul orasului Tremorton din statul
Utah va ajunge la inchisoare daca face dragoste cu un barbat in
interiorul unei ambulante.
-
In Indonezia, legea pedepseste masturbarea efectuata fie de barbati sau femei, cu moartea prin decapitare.
-
Pana in prezent, 24 de state americane dau castig de cauza
divortului intentat de orice femeie care pretinde ca sotul sau este
impotent.
-
Daca ajungeti cumva in statul american Kentucky, sa nu transportati niciodata cornete de inghetata in propriile buzunare. Exista o lege in vigoare conform careia puteti ajunge la inchisoare pentru aceasta fapta.
Nu ma baga la pravalie! -
Daca cumva transportati o bomba nucleara in orasul Chico din
California, sunteti pasibili de o amenda de 500 $, pentru transport de
material radioactiv pe teritoriul orasului.
-
In Danemarca exista o lege care-i obliga pe toti posesorii de
automobile sa se uite sub propriile masini in cautarea unor eventuali
copii ascunsi acolo, inainte de a urca la volan si a demara.
luni, 3 octombrie 2011
Seminţoterapia salvează România !!!!
Doamna Dorina păstrează cu sfinţenie colecţia Jurnalului de sănătate în sufragerie, sub un mileu. Cel mai tare a marcat-o numărul cu articolul despre seminţoterapie, din care şi-a cumpărat două exemplare. Unul pentru colecţie şi unul pe care l-a lipit cu scoci pe oglinda liftului, lîngă poza lui Condurăţeanu.
Seminţoterapia este o ştiinţă prea complexă pentru a putea fi aprofundată de la parter la etajul patru. Zilele trecute, s-a blocat liftul la trei şi am reuşit să citesc tot articolul. Impresionant.
Deci sunt şase
Articolul începea profund şi direct: “Bolile sunt strîns legate de dezechilibrul celor şase energii, care controlează organele din corpul nostru.” Articole d’ăstea cu energii a mai citit d-na Dorina, da’ cu şase deodată, mai rar. “Şase-şase, poartă’n casă”, exact cum zice soţul dumneaei, cînd se-ncinge la o tablă. Nu vă impacientaţi, respiraţi adînc. Domnul seminţoterapeut ne explică în continuare, pe îndelete, cine sînt ălea şase energii care ne controlează la organe. Să le luăm pe rînd. “Energia vîntului (controlează ficatul, vezica biliară), energia căldurii (inima, intestinul subţire), arşiţa (sistemul neuro-vegetativ, creierul, măduva spinării), umiditatea (splina, pancreasul, stomacul), uscăciunea (plămînii, intestinul gros), frigul (rinichii, vezica urinară).
De floare, de dovleac şi de arşiţă
Dacă simţiţi cum v-a lovit o durere la energia arşiţei şi vreţi să abandonaţi articolul, faceţi o mare greşeală. De abia acum începe spectacolul. Pe scurt, seminţoterapeutul ne povesteşte cum decurge şedinţa de seminţoterapie. În doi timpi şi trei mişcări îşi dă seama la ce energii e dezechilibrat clientul şi se apucă să-l trateze. Adică, îi aplică seminţele adecvate în zona organului cu energia dezechilibrată. La paragraful următor s-a crucit chiar şi d-na Dorina, care, fiind în lift, nu trecea pe lîngă nici o biserică: “Pentru obţinerea unor rezultate bune, seminţele sunt alese după culoare, în concordanţă cu cu funcţiile celor şase energii. În cazul simptomelor proprii energiei vîntului, se aplică seminţe de culoare albă, în cazul căldurii– seminţe de culoare neagră, în cazul umidităţii – seminţe de culoare verde, în cazul uscăciunii – seminţe de culoare roşie, în cazul frigului – seminţe de culoare galbenă”.
Cu această ocazie, am înţeles de ce doamna de etnie romă de la metroul Crîngaşi, în loc să strige “am de floare şi de dovleac, băieţi!” şi-a schimbat repertoriul: “Am de vînt şi de arşiţă, băieţi!”.
Forma contează mult
Dacă seminţoterapeuţii clasici aleg seminţele după culoare, seminţoterapeuţii moderni, recurg la anumite artificii terapeutice.
“În caz că nu avem la îndemînă seminţe colorate corespunzător, se pot folosi seminţe care au forma organului-problemă: dacă apare o problemă la pancreas sunt recomandate seminţele de strugure, care au forma pancreasului; dacă cineva suferă de afecţiuni renale, se pot folosi boabele de fasole, care au forma rinchilor.”
Din păcate, seminţoterapeutul, un pudic, probabil, nu precizează ce seminţe pot fi recomandate în cazul durerii generale româneşti, durerea în p..ă. Doamna Dorina crede că de banană… Dar nu e sigură că banana are seminţe.
(www.dailycotcodac.ro)
Seminţoterapia este o ştiinţă prea complexă pentru a putea fi aprofundată de la parter la etajul patru. Zilele trecute, s-a blocat liftul la trei şi am reuşit să citesc tot articolul. Impresionant.
Deci sunt şase
Articolul începea profund şi direct: “Bolile sunt strîns legate de dezechilibrul celor şase energii, care controlează organele din corpul nostru.” Articole d’ăstea cu energii a mai citit d-na Dorina, da’ cu şase deodată, mai rar. “Şase-şase, poartă’n casă”, exact cum zice soţul dumneaei, cînd se-ncinge la o tablă. Nu vă impacientaţi, respiraţi adînc. Domnul seminţoterapeut ne explică în continuare, pe îndelete, cine sînt ălea şase energii care ne controlează la organe. Să le luăm pe rînd. “Energia vîntului (controlează ficatul, vezica biliară), energia căldurii (inima, intestinul subţire), arşiţa (sistemul neuro-vegetativ, creierul, măduva spinării), umiditatea (splina, pancreasul, stomacul), uscăciunea (plămînii, intestinul gros), frigul (rinichii, vezica urinară).
De floare, de dovleac şi de arşiţă
Dacă simţiţi cum v-a lovit o durere la energia arşiţei şi vreţi să abandonaţi articolul, faceţi o mare greşeală. De abia acum începe spectacolul. Pe scurt, seminţoterapeutul ne povesteşte cum decurge şedinţa de seminţoterapie. În doi timpi şi trei mişcări îşi dă seama la ce energii e dezechilibrat clientul şi se apucă să-l trateze. Adică, îi aplică seminţele adecvate în zona organului cu energia dezechilibrată. La paragraful următor s-a crucit chiar şi d-na Dorina, care, fiind în lift, nu trecea pe lîngă nici o biserică: “Pentru obţinerea unor rezultate bune, seminţele sunt alese după culoare, în concordanţă cu cu funcţiile celor şase energii. În cazul simptomelor proprii energiei vîntului, se aplică seminţe de culoare albă, în cazul căldurii– seminţe de culoare neagră, în cazul umidităţii – seminţe de culoare verde, în cazul uscăciunii – seminţe de culoare roşie, în cazul frigului – seminţe de culoare galbenă”.
Cu această ocazie, am înţeles de ce doamna de etnie romă de la metroul Crîngaşi, în loc să strige “am de floare şi de dovleac, băieţi!” şi-a schimbat repertoriul: “Am de vînt şi de arşiţă, băieţi!”.
Forma contează mult
Dacă seminţoterapeuţii clasici aleg seminţele după culoare, seminţoterapeuţii moderni, recurg la anumite artificii terapeutice.
“În caz că nu avem la îndemînă seminţe colorate corespunzător, se pot folosi seminţe care au forma organului-problemă: dacă apare o problemă la pancreas sunt recomandate seminţele de strugure, care au forma pancreasului; dacă cineva suferă de afecţiuni renale, se pot folosi boabele de fasole, care au forma rinchilor.”
Din păcate, seminţoterapeutul, un pudic, probabil, nu precizează ce seminţe pot fi recomandate în cazul durerii generale româneşti, durerea în p..ă. Doamna Dorina crede că de banană… Dar nu e sigură că banana are seminţe.
(www.dailycotcodac.ro)
O dispută contabilă !!!
Nemţeanul Toader P. fusese, o vreme, angajat la o stână (dacă vă interesează şi acest amănunt, ca cioban, nu ca administrator de reţea). Toader plecase de la stână, la expirarea contractului, cu o mare supărare: patronul, Ion G., îi datora nişte bani, însă acesta refuzase să i-i mai dea, în acest sens arătându-i şi un par. Cum Toader nu era omul care să-şi ia gândul de la bani (ştiţi cum sunt ţăranii, proşti, când le intră ceva în cap o ţin ca înecatul), s-a gândit să-i facă o vizită patronului mai târziu, când va fi în măsură să-i arate şi el un par.
Peste vreo două săptămâni, Toader s-a simţit pregătit, a spulberat uşa lui Ion cu parul şi şi-a făcut o intrare meseriaşă, ca-n filmele pe care nu le-a văzut niciodată. Ion însă, care văzuse ceva filme la viaţa lui, n-a fost deloc impresionat de parul lui Toader – poate şi pentru că el avea, de data asta, o puşcă. Şi acum, surpriza: după cât tămbălău făcuse cu banii, Toader a renunţat pe loc la pretenţiile financiare. E drept că nici nu prea mai avea ce face cu atâţia bani, ce-i rămânea după înmormântare era deja de prisos
www.dailycotcodac.ro
Peste vreo două săptămâni, Toader s-a simţit pregătit, a spulberat uşa lui Ion cu parul şi şi-a făcut o intrare meseriaşă, ca-n filmele pe care nu le-a văzut niciodată. Ion însă, care văzuse ceva filme la viaţa lui, n-a fost deloc impresionat de parul lui Toader – poate şi pentru că el avea, de data asta, o puşcă. Şi acum, surpriza: după cât tămbălău făcuse cu banii, Toader a renunţat pe loc la pretenţiile financiare. E drept că nici nu prea mai avea ce face cu atâţia bani, ce-i rămânea după înmormântare era deja de prisos
www.dailycotcodac.ro
duminică, 26 iunie 2011
Sa pastram Romania curata ! Sa pastram orasul Husi curat !!!
La indemnul blogului "Umbrela verde", m-am hotarat sa scriu si eu un raspuns la intrebarea :
"Care crezi ca sunt cele mai importante masuri pe care autoritatile si locuitorii ar trebui sa le ia pentru a imbunatati calitatea mediului din orasul tau?"
Raspunsul meu la aceasta intrebare este urmatorul:
De ceva vreme, in scumpul nostru oras au fost duse spre finalizare cateva proiecte foarte importante pentru imbunatatirea calitatii mediului si anume : Reamenajarea parcurilor existente in oras, parcul Cuza Voda, parcul Rodina sau parcul de la Cinema cum il stie toata lumea si parcul Cercetasilor. Pe langa acestea a mai fost amenajat un parc nou in fata la Politie si urmeaza sa se infiinteze un nou parc in zona de agrement Recea. Au fost curatati copacii batrani din intregul oras si plantati si alti copaci. A fost reamenajata statia de epurare a orasului si multe alte lucruri care au imbuntatit calitatea mediului. Cu toate acestea mai este mult de lucrat la acest capitol, iar cele mai importante masuri care ar trebui luate de autoritati din punctul meu de vedere ar fi urmatoarele:
- Realizarea parcului Fotovoltaic promis pe acea suprafata de 7 hectare
-Curatarea albiei râurilor din oras pentru ca sunt pline de gunoaie si peturi;
-Amenajarea de locuri si cosuri de gunoi pentru colectarea selectiva a deseurilor;
-Luarea de masuri impotriva celor ce nu respecta curatenia in locurile publice;
-Amenajarea unui centru de colectare selectiva a deseurilor;
Si ar fi si mai multe lucruri de facut pentru "orasul dintre vii", dar daca s-ar realiza macar aceste mici chestiuni enumerate mai sus, mediul in care traim se va imbunatati cu mult.
Cat despre locuitori ce sa zic. Ei ar trebui sa respecte mediul in care traiesc si asta prin inlaturarea obiceiului de a arunca gunoaiele unde apuca mai putin in locurile special amenajate si fiecare dintre noi sa invete sa pastreze locul si orasul in care traieste CURAT.
marți, 14 iunie 2011
Cine câştigă din regionalizarea României?
Odată cu reorganizarea administrativă a României în opt megajudeţe, voievodate, cnezate, raiale, paşalâcuri sau cum naiba s-or mai fi numind astea, s-au schimbat şi multe dintre “adevărurile istorice” pe care le ştiam noi de la şcoală, de pe google sau de pe Wikipedia. Asta nu aduce, însă, numai alterări ale feng-shui-ului unora dintre români, ci şi oareşce bucurii şi izbăviri pentru alţii. Cine sunt, aşadar, cei care au câştigat din regionalizarea României?
1. Moldovenii
Moldovenii au acum ieşire la mare, patru judeţe în plus şi, la nevoie, poate se hotărăsc să le unească între ele: Moldova de Sus (Nord-Vest) şi Moldova de Jos (Sud-Est). În plus, pe lângă vinul de Cotnari, muştarul de Tecuci şi mănăstirile din nord, se pot lăuda acum şi cu alte branduri de succes: cârnaţii de Pleşcoi, vinul de Murfatlar, Făureiul lui Bănel Nicoliţă, cel mai bun fotbalist român (Gheorghe Hagi, care acum e moldovean) etc. Plus că acum se pot răzbuna pe secole de asuprire. Moldova i-a cucerit pe turci şi pe tătari. Pe cei din fosta Dobrogea, evident. În plus, bancurile cu moldoveni vor dispărea din cel puţin patru judeţe. E o chestiune de timp până când moldovenii vor alipi şi restul ţării…
2. Şoferii de Alba
Odată cu dispariţia judeţelor, şoferii de Alba vor deveni de nerecunoscut. Vor fi de “Centru”, la fel ca sibienii, braşovenii şi cei din Kosovasna. Nu vor mai fi însemnaţi cu “fierul roşu” al celor două litere, A şi B, pe numerele de înmatriculare, ci vor face pasul spre cea de-a treia literă a alfabetului, C. Dacă se vor face de căcat în trafic, vor putea susţine oricând că sunt din Mureş sau Braşov… Încet-încet, prostia şoferilor de Alba va trece în legendă, devenind doar un mit urban.
3. Fabricanţii şi consumatorii de ţuică
Pălinca de Bihor, răchia dă prune bistriţene, horinca de Satu Mare, ţeze de meme (ţuica de Maramureş), ţuica de Sălaj… De zeci de ani, amatorii de ţuică, precum şi fabricanţii acesteia, se certau pe titlul de “cea mai bună ţuică”. Acum e mult mai simplu: denumirea generică de “ţuică de Crişana” va rezolva disputele, îi va împăca pe toţi şi îi va uni sub un singur stindard. Iar de-aici încolo nu vor mai trebui decât să se certe cu oltenii, pentru zaibăr.
4. Sibienii şi “albanezii”
Ştiţi că atât sibienii, cât şi “albanezii” se cred îndreptăţiţi să fie ei “buricul” României, capitala, cremvurştiul din hot-dog. Ei bine, acum vor avea ocazia. Atât “capitaliştii” istorici, cât şi cei culturali, vor fi “centrul” României, făcându-li-se voia. De-acum vor putea susţine, cu argumente, şi cu degetul pe hartă, că Alba, respectiv Sibiul, sunt “buricul” ţării. Sub “buric” rămân oltenii şi muntenii, dar asta deja e din categoria “învinşi de regionalizare”.
5. Ungurii
Maghiarii din Covasna şi cei din Harghita şi-au dorit dintotdeauna să facă parte din acelaşi judeţ, să dispară graniţele dintre ei, să fie într-un Ţinut Secuiesc fără frontiere, văzute sau trasate. De data asta au ocazia să li se îndeplinească visul. E drept că ei voiau să fie singuri, de capul lor, să vorbească maghiara în “voievodatul” lor ca la Buda, dar chiar şi-aşa, tot au câştigat ceva. Dacă mai pui că sunt în acelaşi judeţ şi cu fraţii din Marosvasarhely, chiar ar fi cazul să se orgasmeze puţin… Ungaria Mică este acum mai mare.
Mai aveţi şi alte exemple de categorii de români care profită de pe urma regionalizării?
www.ellun.es
sâmbătă, 4 iunie 2011
Război cu COSMOTE
Camionagiu
În fiecare lună duc un război de uzură cu toţi cei care vor banii mei. Bănişorii mei câştigaţi cu greu din textele de factură cel puţin îndoielnică pe care le scriu pentru diverse site-uri absolut onorabile. Asta e strategia mea de supravieţuire pe timp de criză: vrei banii mei, trebuie să meriţi, să transpiri, să plăteşti cu nopţi nedormite, cu sânge şi limfă, şi dacă se poate şi e bun Dumnezeu, chiar să înnebuneşti până scoţi un ban de la mine!
Printre cei pe care îi toc lună de lună cu neplata la timp se numără şi fanarioţii de la COSMOTE, sau grecotei cum îmi place să le spun, fără urmă de rasism.
PRIMA BĂTĂLIE
Primesc sms:
„Stimate client, vă anunţăm că s-a emis factura cu numărul…, care are data scadentă …”
Le răspund în gând:
„Staţi pe-aproape, că bagă raţia!”
Îmi frec mâinile de satisfacţie, căci văd cu ochii minţii o sală plină cu tineri aşezaţi la calculatoare. Nemernicii schimbă priviri îngrijorate, unul mai curajos se ridică şi atacă problema frontal:
„Băi fraţilor, credeţi că de data asta plăteşte Camionagiu la primul sms, ori e frecuş iarăşi?”
La care răspune o fată foarte frumoasă, dar palidă de îngrijorare:
„Nu ştiu, dar nu mai rezist, chiar nu mai pot da atâtea lupte, atâtea sms-uri! Tipul ăsta e diabolic. Cred că e şi foarte atrăgător…”
BĂTĂLIA A DOUA
Al doilea sms:
„Stimate client, vă reamintim că ultima factură emisă în valoare de… are data scadentă 28/05/2011. Dacă aţi efectuat deja plata, vă mulţumim!”
„Sugeţi cuc de dinozaur, mă, le răspund în gând, cu tonul şi expresia favorită a lui Zoso. Fug prin casă de bucurie, dând cu pumnii în aer: „Yes, yes!”
Îi văd în capul meu pe cei din sala cu calculatoare a fanarioţilor cum beau apă cu zahăr să le revină glicemia la cote normale, tipa superbă a fost dusă deja la spital. Sigur mă iubeşte în taină.
BĂTĂLIA A TREIA
Al treilea sms:
„Pentru a evita suspendarea serviciilor şi înscrierea în Preventel vă rugăm să achitaţi astăzi factura în valoare de 50,35 RON. Mulţumim!”
„Iubi, te duci să iei cartofi şi cotlete?”, mă întrebă soţia, insensibilă complet la bătăliile pe care le dau cu monştrii mâncători de parale.
„Nu pot, urlu cu ochii scoşi din orbite de furie şi cu pumnii strânşi! Dacă nu plătesc acum îmi taie ăştia telefonul!”.
Şi ies trântind uşa, cu ultimii 50 de lei în dinţi.
Odată şi-odată voi învinge!
www.dailycotcodac.ro
În fiecare lună duc un război de uzură cu toţi cei care vor banii mei. Bănişorii mei câştigaţi cu greu din textele de factură cel puţin îndoielnică pe care le scriu pentru diverse site-uri absolut onorabile. Asta e strategia mea de supravieţuire pe timp de criză: vrei banii mei, trebuie să meriţi, să transpiri, să plăteşti cu nopţi nedormite, cu sânge şi limfă, şi dacă se poate şi e bun Dumnezeu, chiar să înnebuneşti până scoţi un ban de la mine!
Printre cei pe care îi toc lună de lună cu neplata la timp se numără şi fanarioţii de la COSMOTE, sau grecotei cum îmi place să le spun, fără urmă de rasism.
PRIMA BĂTĂLIE
Primesc sms:
„Stimate client, vă anunţăm că s-a emis factura cu numărul…, care are data scadentă …”
Le răspund în gând:
„Staţi pe-aproape, că bagă raţia!”
Îmi frec mâinile de satisfacţie, căci văd cu ochii minţii o sală plină cu tineri aşezaţi la calculatoare. Nemernicii schimbă priviri îngrijorate, unul mai curajos se ridică şi atacă problema frontal:
„Băi fraţilor, credeţi că de data asta plăteşte Camionagiu la primul sms, ori e frecuş iarăşi?”
La care răspune o fată foarte frumoasă, dar palidă de îngrijorare:
„Nu ştiu, dar nu mai rezist, chiar nu mai pot da atâtea lupte, atâtea sms-uri! Tipul ăsta e diabolic. Cred că e şi foarte atrăgător…”
BĂTĂLIA A DOUA
Al doilea sms:
„Stimate client, vă reamintim că ultima factură emisă în valoare de… are data scadentă 28/05/2011. Dacă aţi efectuat deja plata, vă mulţumim!”
„Sugeţi cuc de dinozaur, mă, le răspund în gând, cu tonul şi expresia favorită a lui Zoso. Fug prin casă de bucurie, dând cu pumnii în aer: „Yes, yes!”
Îi văd în capul meu pe cei din sala cu calculatoare a fanarioţilor cum beau apă cu zahăr să le revină glicemia la cote normale, tipa superbă a fost dusă deja la spital. Sigur mă iubeşte în taină.
BĂTĂLIA A TREIA
Al treilea sms:
„Pentru a evita suspendarea serviciilor şi înscrierea în Preventel vă rugăm să achitaţi astăzi factura în valoare de 50,35 RON. Mulţumim!”
„Iubi, te duci să iei cartofi şi cotlete?”, mă întrebă soţia, insensibilă complet la bătăliile pe care le dau cu monştrii mâncători de parale.
„Nu pot, urlu cu ochii scoşi din orbite de furie şi cu pumnii strânşi! Dacă nu plătesc acum îmi taie ăştia telefonul!”.
Şi ies trântind uşa, cu ultimii 50 de lei în dinţi.
Odată şi-odată voi învinge!
www.dailycotcodac.ro
duminică, 22 mai 2011
30 de momente când realizezi că ai îmbătrânit
Tot râdem şi glumim, dar deja ajungem încet-încet să vorbim cu “Pe vremea mea…”. Eu sunt curios: voi aveţi momente, între două tweeturi şi un comentariu pe Facebook, când vă trece prin minte gândul “Băi, am îmbătrânit”. Eu am. Şi să vă zic, până nu dă Sfârşitul Lumii peste noi, şi câteva momente când se întâmplă asta. Le-am pus la persoana a II-a, că poate se mai simte cineva citindu-le sub forma asta :)
1. Când te uiţi la Simpsons şi îţi dai seama că nu te mai identifici cu Bart, ci te vezi deja – chiar şi fizic – mai apropiat de Homer.
2. Când te uiţi la Realitatea TV, îl vezi pe Eugen Cristea invitat, habar nu ai cum îl cheamă, dar exclami: “Ce naiba caută ‘Feriţi-vă de măgăruş’ aici?”
3. Când te uiţi la Gilmore Girls – absolut accidental, desigur, “Se uita prietena şi nu am avut de ales!” – şi realizezi că, nu se ştie când s-a produs schimbarea, ţi s-au modificat preferinţele sexuale: Nu ai mai f***-o pe fiică, ci pe mamă, iar în imaginaţia ta nu mai eşti vreun puşti timid sosit în oraş întâmplător în şcoala lui Rory, ci eşti tipul ăla cu cămaşă şi şapca-n cap (ăla, mă, de are cafeneaua aia). Weird, ha?
4. Când nume ca Paul Everac (Futu-l în gură!), Miron Cozma, Marian Râlea, Gelu Voican Voiculescu, Petre Roman, Anca Ţurcaşiu, Mihai Constantinescu, Florian Pittiş, Nicu Covaci, Răzvan Theodorescu etc. îţi spun ceva şi poţi chiar să le asociezi, în minte, şi un chip tuturor acestor nume.
5. Când îţi dai seama că Abramburica nu mai arată aşa, ci aşa… Sau aşa. Sau aşa!! Şi încă te simţi puţin pedofil uitându-te la pozele astea (ultimele trei).
6. Când auzi cuvântul “isoscel” prima oară gândul îţi fuge la “Liceenii” şi la Tamara Buciuceanu Botez. Şi da, ştii şi cine e Tamara Buciuceanu Botez.
7. Când îţi aduci aminte culoarea şiretului cu care îţi era legată cheia de la gât.
8. Când îţi aduci aminte că primele ţigări pe care le fumai, pe ascuns, cu gaşca din generală, erau Kim, Rothmans sau More (lungi, subţiri şi negre).
9. Când vezi un bărbat cu tricou polo cu gulerul ridicat şi în loc să te gândeşti la cocalari, hipsteri sau Justin Timberlake, te gândeşti la Eric Cantona.
10. Când îţi aminteşti că, în adolescenţa ta, singura dispută legată de “fashion” era care dintre adidaşii Puma sau Prestige erau mai mişto.
11. Când te uiţi la Stan şi Bran şi îţi vin în minte zilele de sâmbătă, când mergeai la şcoală, timp de 3 ore, şi abia aşteptai să ajungi acasă că începe “Stan şi Bran”.
12. Când îţi aduci aminte că, pe vremuri, maşinile se împărţeau doar în două categorii: Dacia (un singur model 1300/1310) şi maşini străine.
13. Când, povestind pe mess cu un prieten, vă amintiţi de vremurile când filmele se vedeau la video, la cineva acasă, şi trebuia să plăteşti 20 de lei şi majoritatea decidea filmul: cu Brusli, porno sau Predator.
14. Când ştii ce înseamnă Sirius, Albalux, Diamant, Ileana, Nicoleta sau Fram.
15. Când îţi aminteşti cât de greu ţi-a fost să te dezobişnuieşti de “tovarăşa” şi “tovarăşu’” şi să spui “doamna” sau “domnu’”, deşi tu credeai că Domnul e ori Dumnezeu ori vreun mare domnitor şi doar atât.
16. Când îţi începi frazele, tot mai des, cu “pe vremea mea” sau “când eram de vârsta ta…”
17. Când ai momente în care te întrebi: “Băi, cum pula mea ne descurcam noi fără gugăl?” şi chiar îţi aduci aminte vremurile acelea.
18. Când îţi aminteşti că puteai să te întâlneşti cu prietenii, cu iubita sau cu colegii şi fără să îi întrebi, din minut în minut, pe mobil: “Aţi ajuns? Băi, unde plua mea sunteţi, că nu vă văd?”. De fapt, când îţi aminteşti vremurile când habar nu aveai ce e un “mobil”.
19. Când vezi pe stradă câte-o maşină “de muzeu” şi-ţi aminteşti că în colecţia ta de surprize era trecută ca “prototip”.
20. Când te întrebi ce dumnezeu s-a întâmplat cu “Piu”, “Să vină, să vină la minge”, “Telefonul fără fir”, “Flori, fete sau băieţi”, “Ascunsea”, “Ţară, ţară, vrem ostaşi”, “Sticluţa” sau “Mămăligă cu mălai”.
21. Când primul tău telefon mobil se numea “celular” şi avea doar culorile alb şi negru pe ecran.
22. Când nu îţi dai seama când naiba, în mintea ta, cuvântul “comentariu”, care însemmna analiza literară a unui text la şcoală s-a transformat în “comentariu” pe blog, feisbuc etc.
23. Când îţi dai seama că tu nu mergeai în “club”, ci la “discotecă”, “maneaua” era “muzică de mahala” iar toate genurile de muzică house aveau un singur nume: “techno”.
24. Când îţi aminteşti primul moment în care ai văzut la televizor o emisiune sau un film la o televiziune străină pentru că aveai “parabolică”, nu “cablu”.
25. Când îţi aminteşti când jucai fotbal şi îţi scriai pe tricou cu carioca, cu cretă sau cu bandă izolatoare numărul fotbalistului preferat. Şi fotbalistul preferat nu era Messi.
26. Când ţi se pare că o bomboană, o gumă sau o caramea au un gust care îţi amintesc nu de ceva “nedesluşit” ci de gustul gumei Turbo.
27. Când foloseşti cuvintele “Brifcor” şi “Cico” şi chiar vizualizezi sticlele de suc (cumpărate de la Aprozar), cu ochii minţii.
28. Când îţi dai seama, uitându-te pe Facebook, că toţi colegii tăi de liceu sunt căsătoriţi şi au cel puţin câte un copil.
29. Când vezi pe cineva pe Twitter că întreabă: “Ce înseamnă asl pls?” şi-ţi vine să zâmbeşti superior, pen’ că tu ştii, căci tu ai fost acolo…
30. Când îţi aduci aminte că primele desene animate pe care le-ai văzut au fost la Cinema, cu “căminul” (grădiniţa) şi erau cu Miaunel şi Bălănel şi cu Mihaela.
Dacă mai aveţi completări, le aştept în comentarii.
P.S. … cand asculti “jennifer lopez & pitbul - on the dance floor” si te gandesti de ce dracu au stricat lambada …
www.ellun.es
1. Când te uiţi la Simpsons şi îţi dai seama că nu te mai identifici cu Bart, ci te vezi deja – chiar şi fizic – mai apropiat de Homer.
2. Când te uiţi la Realitatea TV, îl vezi pe Eugen Cristea invitat, habar nu ai cum îl cheamă, dar exclami: “Ce naiba caută ‘Feriţi-vă de măgăruş’ aici?”
3. Când te uiţi la Gilmore Girls – absolut accidental, desigur, “Se uita prietena şi nu am avut de ales!” – şi realizezi că, nu se ştie când s-a produs schimbarea, ţi s-au modificat preferinţele sexuale: Nu ai mai f***-o pe fiică, ci pe mamă, iar în imaginaţia ta nu mai eşti vreun puşti timid sosit în oraş întâmplător în şcoala lui Rory, ci eşti tipul ăla cu cămaşă şi şapca-n cap (ăla, mă, de are cafeneaua aia). Weird, ha?
4. Când nume ca Paul Everac (Futu-l în gură!), Miron Cozma, Marian Râlea, Gelu Voican Voiculescu, Petre Roman, Anca Ţurcaşiu, Mihai Constantinescu, Florian Pittiş, Nicu Covaci, Răzvan Theodorescu etc. îţi spun ceva şi poţi chiar să le asociezi, în minte, şi un chip tuturor acestor nume.
5. Când îţi dai seama că Abramburica nu mai arată aşa, ci aşa… Sau aşa. Sau aşa!! Şi încă te simţi puţin pedofil uitându-te la pozele astea (ultimele trei).
6. Când auzi cuvântul “isoscel” prima oară gândul îţi fuge la “Liceenii” şi la Tamara Buciuceanu Botez. Şi da, ştii şi cine e Tamara Buciuceanu Botez.
7. Când îţi aduci aminte culoarea şiretului cu care îţi era legată cheia de la gât.
8. Când îţi aduci aminte că primele ţigări pe care le fumai, pe ascuns, cu gaşca din generală, erau Kim, Rothmans sau More (lungi, subţiri şi negre).
9. Când vezi un bărbat cu tricou polo cu gulerul ridicat şi în loc să te gândeşti la cocalari, hipsteri sau Justin Timberlake, te gândeşti la Eric Cantona.
10. Când îţi aminteşti că, în adolescenţa ta, singura dispută legată de “fashion” era care dintre adidaşii Puma sau Prestige erau mai mişto.
11. Când te uiţi la Stan şi Bran şi îţi vin în minte zilele de sâmbătă, când mergeai la şcoală, timp de 3 ore, şi abia aşteptai să ajungi acasă că începe “Stan şi Bran”.
12. Când îţi aduci aminte că, pe vremuri, maşinile se împărţeau doar în două categorii: Dacia (un singur model 1300/1310) şi maşini străine.
13. Când, povestind pe mess cu un prieten, vă amintiţi de vremurile când filmele se vedeau la video, la cineva acasă, şi trebuia să plăteşti 20 de lei şi majoritatea decidea filmul: cu Brusli, porno sau Predator.
14. Când ştii ce înseamnă Sirius, Albalux, Diamant, Ileana, Nicoleta sau Fram.
15. Când îţi aminteşti cât de greu ţi-a fost să te dezobişnuieşti de “tovarăşa” şi “tovarăşu’” şi să spui “doamna” sau “domnu’”, deşi tu credeai că Domnul e ori Dumnezeu ori vreun mare domnitor şi doar atât.
16. Când îţi începi frazele, tot mai des, cu “pe vremea mea” sau “când eram de vârsta ta…”
17. Când ai momente în care te întrebi: “Băi, cum pula mea ne descurcam noi fără gugăl?” şi chiar îţi aduci aminte vremurile acelea.
18. Când îţi aminteşti că puteai să te întâlneşti cu prietenii, cu iubita sau cu colegii şi fără să îi întrebi, din minut în minut, pe mobil: “Aţi ajuns? Băi, unde plua mea sunteţi, că nu vă văd?”. De fapt, când îţi aminteşti vremurile când habar nu aveai ce e un “mobil”.
19. Când vezi pe stradă câte-o maşină “de muzeu” şi-ţi aminteşti că în colecţia ta de surprize era trecută ca “prototip”.
20. Când te întrebi ce dumnezeu s-a întâmplat cu “Piu”, “Să vină, să vină la minge”, “Telefonul fără fir”, “Flori, fete sau băieţi”, “Ascunsea”, “Ţară, ţară, vrem ostaşi”, “Sticluţa” sau “Mămăligă cu mălai”.
21. Când primul tău telefon mobil se numea “celular” şi avea doar culorile alb şi negru pe ecran.
22. Când nu îţi dai seama când naiba, în mintea ta, cuvântul “comentariu”, care însemmna analiza literară a unui text la şcoală s-a transformat în “comentariu” pe blog, feisbuc etc.
23. Când îţi dai seama că tu nu mergeai în “club”, ci la “discotecă”, “maneaua” era “muzică de mahala” iar toate genurile de muzică house aveau un singur nume: “techno”.
24. Când îţi aminteşti primul moment în care ai văzut la televizor o emisiune sau un film la o televiziune străină pentru că aveai “parabolică”, nu “cablu”.
25. Când îţi aminteşti când jucai fotbal şi îţi scriai pe tricou cu carioca, cu cretă sau cu bandă izolatoare numărul fotbalistului preferat. Şi fotbalistul preferat nu era Messi.
26. Când ţi se pare că o bomboană, o gumă sau o caramea au un gust care îţi amintesc nu de ceva “nedesluşit” ci de gustul gumei Turbo.
27. Când foloseşti cuvintele “Brifcor” şi “Cico” şi chiar vizualizezi sticlele de suc (cumpărate de la Aprozar), cu ochii minţii.
28. Când îţi dai seama, uitându-te pe Facebook, că toţi colegii tăi de liceu sunt căsătoriţi şi au cel puţin câte un copil.
29. Când vezi pe cineva pe Twitter că întreabă: “Ce înseamnă asl pls?” şi-ţi vine să zâmbeşti superior, pen’ că tu ştii, căci tu ai fost acolo…
30. Când îţi aduci aminte că primele desene animate pe care le-ai văzut au fost la Cinema, cu “căminul” (grădiniţa) şi erau cu Miaunel şi Bălănel şi cu Mihaela.
Dacă mai aveţi completări, le aştept în comentarii.
P.S. … cand asculti “jennifer lopez & pitbul - on the dance floor” si te gandesti de ce dracu au stricat lambada …
www.ellun.es
duminică, 13 martie 2011
Cum ar relata media din Romania sfarsitul lumii?
Antena 3: In trei zile Basescu nu va mai fi presedinte! Am invins!!
OTV: Senzational! Urmariti ultimele stiri despre Apocalipsa in direct la Dan Diaconescu! Vrajitoarea Lenuta va da sfaturi cum sa va purtati pe lumea cealalta.
Libertatea: E ultima ta sansa sa fii fata de la pagina 5! Trimite o poza acum.
ProTV: Un copil a ars de viu si nu va mai apuca sa vada apocalipsa!
CanCan: Sursele noastre spun ca Nicoleta Luciu va petrece sfarsitul lumii departe de iubitul ei.
Cotidianul: Mai ai timp sa citesti o carte din colectia Cotidianul!
B1Tv: Urmareste la Nasul dezvaluiri incendiare despre parlamentarii care profita de sfarsitul lumii!
Cosmopolitan: 10 sfaturi pentru o ultima partida de sex fantastica!
Mai multe bancuri: http://www.mioritice.com/banc/3641/#ixzz1GUsqetC5
OTV: Senzational! Urmariti ultimele stiri despre Apocalipsa in direct la Dan Diaconescu! Vrajitoarea Lenuta va da sfaturi cum sa va purtati pe lumea cealalta.
Libertatea: E ultima ta sansa sa fii fata de la pagina 5! Trimite o poza acum.
ProTV: Un copil a ars de viu si nu va mai apuca sa vada apocalipsa!
CanCan: Sursele noastre spun ca Nicoleta Luciu va petrece sfarsitul lumii departe de iubitul ei.
Cotidianul: Mai ai timp sa citesti o carte din colectia Cotidianul!
B1Tv: Urmareste la Nasul dezvaluiri incendiare despre parlamentarii care profita de sfarsitul lumii!
Cosmopolitan: 10 sfaturi pentru o ultima partida de sex fantastica!
Mai multe bancuri: http://www.mioritice.com/banc/3641/#ixzz1GUsqetC5
Zodiile, 2012 si sfarsitul lumii !
Zodiile, 2012 si sfarsitul lumii
Am întrebat fiecare zodie ce părere are despre 2012, când mayașii ar fi zis că vine sfârșitul lumii. Se mai vehiculează că ne izbim de planeta Nibiru și că se inversează polii magnetic ai Pământului. Să vedem ce părere au nativii fiecărei zodii despre toate acestea:
Berbec: „2012? Nu mă interesează, mai e o grămadă de timp până atunci. Chiar dacă vine sfârșitul lumii, eu tot trebuie să îmi termin treburile la timp. Dar îți spun eu că nu vine, nu cred în prostii din astea. Hai că te las, sunt grăbit!”
Taur: „Dacă vine sfârșitul lumii, prețurile la proprietăți și la acțiuni o să scadă dramatic. Acum e momentul să cumperi, vor fi adevărate chilipiruri! În 2012 se pot face bani buni de tot, vă spun eu!”
Gemeni: „Îți dai seama ce harabubură o să fie, dacă vine sfârșitul lumii? În sfârșit o să scap de toți care vor ordine și disciplină! La ce bun, dacă tot se termină povestea? Ah, și trebuie să vorbesc cu atât de multă lume înainte să crăpăm cu toții! Mă duc să îmi fac un abonament cu mai multe minute! Oricum nu o să îl mai plătesc! Dacă ai treabă cu mine, mă găsești pe Skype, pe Mess și pe Facebook!”
Rac: „Dacă vine sfârșitul lumii, ar trebui să ne împăcăm cu toată lumea și să le spunem celor dragi cât de mult îi iubim. Eu chiar acum mă duc să o sun pe mama.”
Leu: „Prostii, nu vine niciun sfârșit al lumii, sunt doar abureli religioase pentru fraieri! Dar dacă vreți să facem un comitet, ceva, pentru a combate ideile astea, mă propun ca șef! ”
Fecioara: „Niciuna din ideile astea despre sfârșitul lumii nu rezistă la o critică serioasă. Mayașii au spus că atunci se încheie o epucă, nu lumea, despre planeta Nibiru nu există nicio dovadă științifică, iar polii magnetici se deplasează în permanență, cu câteva grade pe an sau chiar mai puțin. O să crească doar numărul de depresivi, zovnurile astea nu fac deloc bine la sănătate!”
Balanta: „Nu cred că e bine să lansați zvonuri din astea alarmiste. Tot ce faceți e să speriați lumea de pomană. Dacă vine sfârșitul lumii – ceea ce e foarte posibil – oricum nu avem ce să facem. Dacă nu vine – ceea ce iar e foarte posibil – atunci ce rost are să ne facem griji? ”
Scorpion: „Moartea nu e decât o renaștere la un nivel superior, așa că, pentru cine e pregătit, sfârșitul lumii nu e decât o schimbare în bine. De altfel, dacă mă uit în jur, parcă sunt destui cei care nu merită să mai facă umbră pământului de pomană.”
Sagetator: „Am studiat problema din perspective religioase, filosofice, științifice, magice, chiar și literare și garantez că în 2012 nu va veni sfârșitul lumii. De fapt, arabii, chinezii, evreii nici măcar nu sunt în 2012. Am vizitat atâtea locuri în care, pe 21 decembrie 2012, oamenii nici măcar nu vor fi în mileniul 3! Deci nu are cum. Hai mai bine să ieșim în oraș! ”
Capricorn: „Fiți serioși, sfârșitul lumii nu vine așa de repede. 2012 va fi un an ca toți ceilalți. În schimb, trebuie să ne gândim la ce ne-ar putea folosi toată isteria asta cu sfârșitul lumii. În 2013 aș putea să îi compromit public pe cei care au crezut în 2012, așa s-ar elibera niște funcții publice de toată frumusețea... ”
Varsator: „Cool, în sfârșit se întâmplă ceva deosebit! Dacă vine Nibiru și se ciocnește cu noi, vă dați seama ce explozie? Fantastic! Dacă se inversează polii magnetici o să fie niște probleme cu comunicațiile, dar până la urmă ne descurcăm noi. Deja am câteva idei de colaborare internațională... Și sunt sigur că o să inventez noi tehnologii, dacă va fi nevoie.”
Pesti: „Așteptam demult sfârșitul lumii, eram sigur că o să vină. Iisus a spus de acum 2000 de ani că o să vină curând, uite că se împlinește! Eu zic să ne rugăm, să facem bine, să ne iertăm dușmanii, numai cei care merită vor fi salvați!”
Am întrebat fiecare zodie ce părere are despre 2012, când mayașii ar fi zis că vine sfârșitul lumii. Se mai vehiculează că ne izbim de planeta Nibiru și că se inversează polii magnetic ai Pământului. Să vedem ce părere au nativii fiecărei zodii despre toate acestea:
Berbec: „2012? Nu mă interesează, mai e o grămadă de timp până atunci. Chiar dacă vine sfârșitul lumii, eu tot trebuie să îmi termin treburile la timp. Dar îți spun eu că nu vine, nu cred în prostii din astea. Hai că te las, sunt grăbit!”
Taur: „Dacă vine sfârșitul lumii, prețurile la proprietăți și la acțiuni o să scadă dramatic. Acum e momentul să cumperi, vor fi adevărate chilipiruri! În 2012 se pot face bani buni de tot, vă spun eu!”
Gemeni: „Îți dai seama ce harabubură o să fie, dacă vine sfârșitul lumii? În sfârșit o să scap de toți care vor ordine și disciplină! La ce bun, dacă tot se termină povestea? Ah, și trebuie să vorbesc cu atât de multă lume înainte să crăpăm cu toții! Mă duc să îmi fac un abonament cu mai multe minute! Oricum nu o să îl mai plătesc! Dacă ai treabă cu mine, mă găsești pe Skype, pe Mess și pe Facebook!”
Rac: „Dacă vine sfârșitul lumii, ar trebui să ne împăcăm cu toată lumea și să le spunem celor dragi cât de mult îi iubim. Eu chiar acum mă duc să o sun pe mama.”
Leu: „Prostii, nu vine niciun sfârșit al lumii, sunt doar abureli religioase pentru fraieri! Dar dacă vreți să facem un comitet, ceva, pentru a combate ideile astea, mă propun ca șef! ”
Fecioara: „Niciuna din ideile astea despre sfârșitul lumii nu rezistă la o critică serioasă. Mayașii au spus că atunci se încheie o epucă, nu lumea, despre planeta Nibiru nu există nicio dovadă științifică, iar polii magnetici se deplasează în permanență, cu câteva grade pe an sau chiar mai puțin. O să crească doar numărul de depresivi, zovnurile astea nu fac deloc bine la sănătate!”
Balanta: „Nu cred că e bine să lansați zvonuri din astea alarmiste. Tot ce faceți e să speriați lumea de pomană. Dacă vine sfârșitul lumii – ceea ce e foarte posibil – oricum nu avem ce să facem. Dacă nu vine – ceea ce iar e foarte posibil – atunci ce rost are să ne facem griji? ”
Scorpion: „Moartea nu e decât o renaștere la un nivel superior, așa că, pentru cine e pregătit, sfârșitul lumii nu e decât o schimbare în bine. De altfel, dacă mă uit în jur, parcă sunt destui cei care nu merită să mai facă umbră pământului de pomană.”
Sagetator: „Am studiat problema din perspective religioase, filosofice, științifice, magice, chiar și literare și garantez că în 2012 nu va veni sfârșitul lumii. De fapt, arabii, chinezii, evreii nici măcar nu sunt în 2012. Am vizitat atâtea locuri în care, pe 21 decembrie 2012, oamenii nici măcar nu vor fi în mileniul 3! Deci nu are cum. Hai mai bine să ieșim în oraș! ”
Capricorn: „Fiți serioși, sfârșitul lumii nu vine așa de repede. 2012 va fi un an ca toți ceilalți. În schimb, trebuie să ne gândim la ce ne-ar putea folosi toată isteria asta cu sfârșitul lumii. În 2013 aș putea să îi compromit public pe cei care au crezut în 2012, așa s-ar elibera niște funcții publice de toată frumusețea... ”
Varsator: „Cool, în sfârșit se întâmplă ceva deosebit! Dacă vine Nibiru și se ciocnește cu noi, vă dați seama ce explozie? Fantastic! Dacă se inversează polii magnetici o să fie niște probleme cu comunicațiile, dar până la urmă ne descurcăm noi. Deja am câteva idei de colaborare internațională... Și sunt sigur că o să inventez noi tehnologii, dacă va fi nevoie.”
Pesti: „Așteptam demult sfârșitul lumii, eram sigur că o să vină. Iisus a spus de acum 2000 de ani că o să vină curând, uite că se împlinește! Eu zic să ne rugăm, să facem bine, să ne iertăm dușmanii, numai cei care merită vor fi salvați!”
miercuri, 23 februarie 2011
Ofiterul sub acoperire deconspirat de vinul si femeile din Husi
www.husi.info
Numãrul arestãrilor de la Vama Albita ar fi fost ceva mai mare dacã ofiterul sub acoperire, infiltrat între politistii de frontierã, nu si-ar fi dat în petec în fata unei domnisoare rãpitoare agãtatã într-un club din Husi. Vajnicul ofiter a tinut mortis sã o cucereascã pe aceasta si i-a arãtat legitimatia de “agent secret”. Secretul a fost bine pãstrat de câtiva politisti de frontierã care au aflat de aceastã poveste chiar de la domnisoara în cauzã.
În luna noiembrie 2010 la Postul de Politie de Frontierã din Vama Albita a fost adus un nou angajat, conform actelor, Mihai Fotin. “Toti stiam cã e un fel de rudenie de-a cuiva mare de la minister. Era un bãiat tânãr dar drept sã vã spun, n-as putea sã vi-l descriu. N-avea nimic iesit din comun, nici înalt, nici scurt, nici gras, nici slab. Cum a venit asa a si dispãrut. Exact la o zi dupã ce s-a aflat în presã de primul scandal cu vamesii de la Siret angajatul ãsta nou n-a mai venit la muncã!”, povesteste un politist de frontierã din Husi.
“S-a îndrãgostit de Simona si i-a spus cine este”
Cu toate cã activitatea ofiterului DGA trebuia sã rãmânã strict secretã, acesta n-a putut rezista si a cedat în fata unui frumoase husence. Într-un acces de sinceritate, si dupã ce s-a îmbãtat bine, acesta i-a arãtat unei fete legitimatia de agent DGA si i-a spus cã adevãratul nume al sãu este Ovidiu “Când mi-a povestit Simona (iubita din Husi a agentului) de faza cu legitimatia am crezut cã glumeste. Dupã aceea când mi l-a arãtat pe individ, am înteles imediat despre ce e vorba si l-am ocolit pe cât am putut. Alti colegi, în schimb, nu mai stiau cum sã-I facã pe plac, când au auzit cã are pile mari la minister. Este unul Mihai Surdu (sef de turã) care i-a zis cã î-l ia sub protectia sa si-l face om. Om s-a fãcut pentru cã si el a fost dus la Bucuresti. Probabil si eu ajungeam acolo dacã nu era Simona si nu se apuca ãla de fãcut declaratii de dragoste”, a declarat politistul de frontierã.
www.husi.info
Numãrul arestãrilor de la Vama Albita ar fi fost ceva mai mare dacã ofiterul sub acoperire, infiltrat între politistii de frontierã, nu si-ar fi dat în petec în fata unei domnisoare rãpitoare agãtatã într-un club din Husi. Vajnicul ofiter a tinut mortis sã o cucereascã pe aceasta si i-a arãtat legitimatia de “agent secret”. Secretul a fost bine pãstrat de câtiva politisti de frontierã care au aflat de aceastã poveste chiar de la domnisoara în cauzã.
În luna noiembrie 2010 la Postul de Politie de Frontierã din Vama Albita a fost adus un nou angajat, conform actelor, Mihai Fotin. “Toti stiam cã e un fel de rudenie de-a cuiva mare de la minister. Era un bãiat tânãr dar drept sã vã spun, n-as putea sã vi-l descriu. N-avea nimic iesit din comun, nici înalt, nici scurt, nici gras, nici slab. Cum a venit asa a si dispãrut. Exact la o zi dupã ce s-a aflat în presã de primul scandal cu vamesii de la Siret angajatul ãsta nou n-a mai venit la muncã!”, povesteste un politist de frontierã din Husi.
“S-a îndrãgostit de Simona si i-a spus cine este”
Cu toate cã activitatea ofiterului DGA trebuia sã rãmânã strict secretã, acesta n-a putut rezista si a cedat în fata unui frumoase husence. Într-un acces de sinceritate, si dupã ce s-a îmbãtat bine, acesta i-a arãtat unei fete legitimatia de agent DGA si i-a spus cã adevãratul nume al sãu este Ovidiu “Când mi-a povestit Simona (iubita din Husi a agentului) de faza cu legitimatia am crezut cã glumeste. Dupã aceea când mi l-a arãtat pe individ, am înteles imediat despre ce e vorba si l-am ocolit pe cât am putut. Alti colegi, în schimb, nu mai stiau cum sã-I facã pe plac, când au auzit cã are pile mari la minister. Este unul Mihai Surdu (sef de turã) care i-a zis cã î-l ia sub protectia sa si-l face om. Om s-a fãcut pentru cã si el a fost dus la Bucuresti. Probabil si eu ajungeam acolo dacã nu era Simona si nu se apuca ãla de fãcut declaratii de dragoste”, a declarat politistul de frontierã.
www.husi.info
Gheorghe Dinica - Si daca
Noaptea m-a prins iar
Beat de-acelasi jar
Si daca...
Vreau sa aprind o stea
Cu inima mea
Ce daca...
Ca un lautar vantur prin an
Nemurmurari de dor
Si beau si eu paharul meu de fericire
Simt ca noaptea e in balans
Si o invit la dans
Ce daca...
Rade un trecator ca incerc sa zbor
Si daca...
Doar un singur gand m-a imbatat
Ce bine ar fi...
Ce bine ar fi...
Lumea ar fi a mea
Doamne ce nu as da
Daca m-ai iubi...
Noaptea e in balans
Si o invit la dans
Ce daca...
Rade un trecator ca incerc sa zbor..
Si daca..
Doar un singur gand m-a imbatat
Ce bine ar fi...
Ce bine ar fi....
Lumea ar fi a mea
Doamne ce nu as da
Daca m-ai iubi.
Beat de-acelasi jar
Si daca...
Vreau sa aprind o stea
Cu inima mea
Ce daca...
Ca un lautar vantur prin an
Nemurmurari de dor
Si beau si eu paharul meu de fericire
Simt ca noaptea e in balans
Si o invit la dans
Ce daca...
Rade un trecator ca incerc sa zbor
Si daca...
Doar un singur gand m-a imbatat
Ce bine ar fi...
Ce bine ar fi...
Lumea ar fi a mea
Doamne ce nu as da
Daca m-ai iubi...
Noaptea e in balans
Si o invit la dans
Ce daca...
Rade un trecator ca incerc sa zbor..
Si daca..
Doar un singur gand m-a imbatat
Ce bine ar fi...
Ce bine ar fi....
Lumea ar fi a mea
Doamne ce nu as da
Daca m-ai iubi.
vineri, 11 februarie 2011
Reguli de socializare la şpriţ ...
Ovidiu Eftimie
Există un moment în viaţa fiecărui bărbat când vrea să socializeze cu cosexualii săi, să-i arate nevesti-sii că el, înainte să bată covoare şi să spele vasele, era băiat de comitet care bea cu băieţii. Mulţi dintre ăştia eşuează în vreo agenţie de publicitate unde ajung să facă reclame la bere, explicând ei cum veteranii cârciumilor sunt impresionaţi de cantitatea de spumă, limpezimea sau gustul berii. Alţii consideră că nu sunt suficient de penibili şi ţin să meargă la bere sau şpriţ cu oameni normali şi să se comporte ca în reclame.
Pentru toţi ăştia am pregătit un mic îndrumar la care să reflecteze – ori înainte, ori după, când rămân singuri la masă cu toată nota (plus cele câteva beri pe care le pune chelnerul din oficiu pentru că îl miroase de fraier).
1. Nu ciocni paharul, halba sau sticla. Niciodată. Nimănui nu-i pasă de gestul tău, ba, mai mult, oamenii vor fi enervaţi că trebuie să se mişte de pe scaun doar ca să-ţi arate că au băutură în pahar. Vei fi urât de toată lumea, inclusiv de şofer, care bea cola şi-ţi flegmează ţie în băutură de fiecare dată când mergi la baie. Dacă vrei să ciocneşti, loveşte paharul de masă, înseamnă că ai ciocnit cu toată masa.
1.b. Sub nicio formă nu ciocni sticlele de bere cu alea trei mişcări stupide – sticla de bere nu e sabie. Eu am avut doi prieteni care au făcut treaba asta cu mine în mod repetat. Am pus-o pe nevastă-mea să-i sune pe fix şi să întrebe de „Puiu”. Când ei erau la serviciu.
2. Nu încerca să dai haifaiv (hi5, bătutul palmei). Nimeni de la masă nu vrea să dea mâna cu tine. Asta presupune să ia mâna de pe halbă şi, cum spuneam, la masă e şi şoferul care bea numai cola. Atâta îi trebuie ăluia, să găsească recipiente nepăzite.
3. Nimănui de la masă nu-i pasă de copilul tău. Toţi suntem bărbaţi, toţi am schimbat pampersul, am şters căcatul şi niciunul dintre noi nu se laudă cu asta. Nu uita şi că ne doare-n cur că progenitura ta a câştigat olimpiada de biologie.
4. Nu, nevastă-ta nu te înţelege.
5. Dacă una dintre nevestele/prietenele participanţilor vine la masă, nu încerca să fii prietenos cu ea. Femeia nu are chef să fie prietenoasă cu beţivul cu care împarte patul, în niciun caz nu va dori să fie prietenoasă cu un beţiv adiacent pe care nici măcar nu-l cunoaşte. Ca o paranteză, partenera de viaţă are o viziune simplă asupra prietenilor tăi, care se împart în trei categorii: beţivii ăia, rataţii ăia şi, respectiv, ăia. Există şi ăia „care au putut să se lase de fumat, nu ca tine”, dar ăia nu sunt prietenii tăi.
6. Nu fi prea prietenos cu nimeni de la masă. Nu încerca să îmbrăţişezi sau să iei de gât vreun vecin, aici nu sunt scenetele penibile de la ProTv imaginate de simpaticul Dragoş Moştenescu sau Emil Mitrache. Există un singur moment în care vei dori să iei de gât un comesean: când va comenta ceva apropo de consoartă, indiferent dacă e e bine sau de rău. În rest, umăr la umăr ca la rugby, ochii la premiu.
Reguli banale de conversaţie, pe care le ştie toată lumea: maşina ta consumă cel mai puţin, telefonul tău e slab, dar are baterie foarte bună, cunoşti un prieten intstalator care este excepţional dar e tare ocupat şi cu greu poţi să dai de el, calculatorul tău e mai bun decât al celorlaţi, cel mai bine e să ai casă pe pământ.
Da, dragă, în zece minute mă urc în taxi si vin acasă.
www.dailycotcodac.ro
Există un moment în viaţa fiecărui bărbat când vrea să socializeze cu cosexualii săi, să-i arate nevesti-sii că el, înainte să bată covoare şi să spele vasele, era băiat de comitet care bea cu băieţii. Mulţi dintre ăştia eşuează în vreo agenţie de publicitate unde ajung să facă reclame la bere, explicând ei cum veteranii cârciumilor sunt impresionaţi de cantitatea de spumă, limpezimea sau gustul berii. Alţii consideră că nu sunt suficient de penibili şi ţin să meargă la bere sau şpriţ cu oameni normali şi să se comporte ca în reclame.
Pentru toţi ăştia am pregătit un mic îndrumar la care să reflecteze – ori înainte, ori după, când rămân singuri la masă cu toată nota (plus cele câteva beri pe care le pune chelnerul din oficiu pentru că îl miroase de fraier).
1. Nu ciocni paharul, halba sau sticla. Niciodată. Nimănui nu-i pasă de gestul tău, ba, mai mult, oamenii vor fi enervaţi că trebuie să se mişte de pe scaun doar ca să-ţi arate că au băutură în pahar. Vei fi urât de toată lumea, inclusiv de şofer, care bea cola şi-ţi flegmează ţie în băutură de fiecare dată când mergi la baie. Dacă vrei să ciocneşti, loveşte paharul de masă, înseamnă că ai ciocnit cu toată masa.
1.b. Sub nicio formă nu ciocni sticlele de bere cu alea trei mişcări stupide – sticla de bere nu e sabie. Eu am avut doi prieteni care au făcut treaba asta cu mine în mod repetat. Am pus-o pe nevastă-mea să-i sune pe fix şi să întrebe de „Puiu”. Când ei erau la serviciu.
2. Nu încerca să dai haifaiv (hi5, bătutul palmei). Nimeni de la masă nu vrea să dea mâna cu tine. Asta presupune să ia mâna de pe halbă şi, cum spuneam, la masă e şi şoferul care bea numai cola. Atâta îi trebuie ăluia, să găsească recipiente nepăzite.
3. Nimănui de la masă nu-i pasă de copilul tău. Toţi suntem bărbaţi, toţi am schimbat pampersul, am şters căcatul şi niciunul dintre noi nu se laudă cu asta. Nu uita şi că ne doare-n cur că progenitura ta a câştigat olimpiada de biologie.
4. Nu, nevastă-ta nu te înţelege.
5. Dacă una dintre nevestele/prietenele participanţilor vine la masă, nu încerca să fii prietenos cu ea. Femeia nu are chef să fie prietenoasă cu beţivul cu care împarte patul, în niciun caz nu va dori să fie prietenoasă cu un beţiv adiacent pe care nici măcar nu-l cunoaşte. Ca o paranteză, partenera de viaţă are o viziune simplă asupra prietenilor tăi, care se împart în trei categorii: beţivii ăia, rataţii ăia şi, respectiv, ăia. Există şi ăia „care au putut să se lase de fumat, nu ca tine”, dar ăia nu sunt prietenii tăi.
6. Nu fi prea prietenos cu nimeni de la masă. Nu încerca să îmbrăţişezi sau să iei de gât vreun vecin, aici nu sunt scenetele penibile de la ProTv imaginate de simpaticul Dragoş Moştenescu sau Emil Mitrache. Există un singur moment în care vei dori să iei de gât un comesean: când va comenta ceva apropo de consoartă, indiferent dacă e e bine sau de rău. În rest, umăr la umăr ca la rugby, ochii la premiu.
Reguli banale de conversaţie, pe care le ştie toată lumea: maşina ta consumă cel mai puţin, telefonul tău e slab, dar are baterie foarte bună, cunoşti un prieten intstalator care este excepţional dar e tare ocupat şi cu greu poţi să dai de el, calculatorul tău e mai bun decât al celorlaţi, cel mai bine e să ai casă pe pământ.
Da, dragă, în zece minute mă urc în taxi si vin acasă.
www.dailycotcodac.ro
marți, 1 februarie 2011
Adrian Paunescu - Razboiul de la Husi
Munitia secretã a Moldovei
e-n strugurii acestia de pe deal
prin venele în formã de hotare
mai multe vinuri freamãtã brutal.
Podgoriile se-ntrec în arme
si dopurile pânã-n ceruri trag,
Provincie atomic înarmatã
si-a împletit lãstarii sus, pe prag.
Dumnezeiascã e aceastã toamnã
Ce ne aduce-aminte despre noi,
Când vitele de vie se-apleacã
sI ametesc privindu-se-n butoi.
Si sunã blând munitia Moldovei
Pe-un parapet de faguri suprapusI,
încât dusmanul cade fãrã sansã
Pe frontu-adus de la Cotnari la Husi.
Kalasnicov-uri dominã în lume,
Dar, uite, s-a nãscut un front senin,
Zghiharã, Busuioacã sI Traminer,
Victoria românilor prin vin.
Munitia secretã a Moldovei
e-aici si am putea-o folosi,
în cea mai dulce toamnã româneascã
Pe frontul alb si rosu, dintre vii.
e-n strugurii acestia de pe deal
prin venele în formã de hotare
mai multe vinuri freamãtã brutal.
Podgoriile se-ntrec în arme
si dopurile pânã-n ceruri trag,
Provincie atomic înarmatã
si-a împletit lãstarii sus, pe prag.
Dumnezeiascã e aceastã toamnã
Ce ne aduce-aminte despre noi,
Când vitele de vie se-apleacã
sI ametesc privindu-se-n butoi.
Si sunã blând munitia Moldovei
Pe-un parapet de faguri suprapusI,
încât dusmanul cade fãrã sansã
Pe frontu-adus de la Cotnari la Husi.
Kalasnicov-uri dominã în lume,
Dar, uite, s-a nãscut un front senin,
Zghiharã, Busuioacã sI Traminer,
Victoria românilor prin vin.
Munitia secretã a Moldovei
e-aici si am putea-o folosi,
în cea mai dulce toamnã româneascã
Pe frontul alb si rosu, dintre vii.
duminică, 30 ianuarie 2011
Brasov Capitala Verde !!!!
Votul meu merge catre Brasov, deoarece am ramas placut impresionat de ce am vazut in oras. In afara faptului ca intregul oras e un sens unic:), orasul Brasov respira un aer curat, cu o reducere mare a poluarii. Nu imi mai lungesc discursul si mai spun doar atat Votez Brasov !!!
vineri, 21 ianuarie 2011
“Micul taliban” de la Husi
“Micul taliban” de la Husi
Anul trecut, ambulantierii vasluieni s-au confruntat cu un caz atipic. Huseanul Dumitru Covaci a apelat numarul de urgenta de 17.185 de ori! La un calcul sumar, barbatul a abuzat de timpul ambulantierilor, în medie, de 47 de ori pe zi.
Pensionarul din Husi este catalogat de ambulantieri drept “micul taliban”. Nu este zi lasata de Dumnezeu ca respectivul sa nu abuzeze de numarul de urgenta 112 pentru a-si da întâlnire cu personalul de la SAJ. Batrânul, în vârsta de 69 de ani, cunoscut cu probleme medicale, le cere ambulantierilor tot felul de lucruri trasnite, cum ar fi cumpararea de rosii sau spirt medicinal.
“Am solicitat sprijinul politiei pentru ca nu mai putem tolera un asemenea caz. Ne blocheaza activitatea. Vine de multe ori si la noi în statie. Nici nu stim ce sa mai facem”, a completat Ana Maria Ungureanu.
SAJ Vaslui a solicitat sprijinul Ministerului Sanatatii si Inspectoratului de Politie al Judetului (IPJ) pentru a se lua masurile legale.
“Am primit sesizarea Serviciului de Ambulanta, iar colegii nostri de la Husi au facut cercetari, barbatul fiind sanctionat contraventional cu amenda de 1.000 de lei”, a spus Mihaela Straub, purtatorul de cuvânt al IPJ Vaslui.
Ambulantierii au mai atras atentia ca exista vasluieni care îi confunda cu serviciile de taximetrie.
“Apelurile false la 112 ne blocheaza activitatea. Se consuma timp pretios, bani si exista riscul de a pierde o interventie reala. De zeci de ori colegii mei au ajuns în diverse localitati si nu era nici un bolnav sau preiau asa numitul caz, care, pe la jumatatea traseului, opreste masina si coboara pe propriile picioare”, a mai spus managerul SAJ.
Amenzile în cazul apelurilor false la serviciul unic 112 sunt cuprinse între 500 si 1.000 de lei.
Anul trecut, ambulantierii vasluieni s-au confruntat cu un caz atipic. Huseanul Dumitru Covaci a apelat numarul de urgenta de 17.185 de ori! La un calcul sumar, barbatul a abuzat de timpul ambulantierilor, în medie, de 47 de ori pe zi.
Pensionarul din Husi este catalogat de ambulantieri drept “micul taliban”. Nu este zi lasata de Dumnezeu ca respectivul sa nu abuzeze de numarul de urgenta 112 pentru a-si da întâlnire cu personalul de la SAJ. Batrânul, în vârsta de 69 de ani, cunoscut cu probleme medicale, le cere ambulantierilor tot felul de lucruri trasnite, cum ar fi cumpararea de rosii sau spirt medicinal.
“Am solicitat sprijinul politiei pentru ca nu mai putem tolera un asemenea caz. Ne blocheaza activitatea. Vine de multe ori si la noi în statie. Nici nu stim ce sa mai facem”, a completat Ana Maria Ungureanu.
SAJ Vaslui a solicitat sprijinul Ministerului Sanatatii si Inspectoratului de Politie al Judetului (IPJ) pentru a se lua masurile legale.
“Am primit sesizarea Serviciului de Ambulanta, iar colegii nostri de la Husi au facut cercetari, barbatul fiind sanctionat contraventional cu amenda de 1.000 de lei”, a spus Mihaela Straub, purtatorul de cuvânt al IPJ Vaslui.
Ambulantierii au mai atras atentia ca exista vasluieni care îi confunda cu serviciile de taximetrie.
“Apelurile false la 112 ne blocheaza activitatea. Se consuma timp pretios, bani si exista riscul de a pierde o interventie reala. De zeci de ori colegii mei au ajuns în diverse localitati si nu era nici un bolnav sau preiau asa numitul caz, care, pe la jumatatea traseului, opreste masina si coboara pe propriile picioare”, a mai spus managerul SAJ.
Amenzile în cazul apelurilor false la serviciul unic 112 sunt cuprinse între 500 si 1.000 de lei.
Captiv printre cei vii
Julius Constantinescu
Mihai P. este un cetăţean din judeţul Vaslui – deci, cum altfel decât de toată isprava? Decis să scape odată pentru totdeauna de săracie (am uitat să vă spun că era sărac lipit pământului? Dar vouă judeţul Vaslui ce vă sugerează, prosperitate?), Mihăiţă s-a hotărât să recurgă la o soluţie extremă – alta decât să-şi găsească un serviciu, normal, el fiind doar disperat, nu şi tâmpit. Carevasăzică, să se sinucidă. Dar, să vedem ce poate face în acest sens un om sărman, fără posibilităţi.
În primul rând, neavând nici un ban, Mihăiţă nu-şi permitea cianură, pistol sau alte farafastâcuri de-astea cu care îşi fac felul bogaţii, din plictiseală. Nu avea nici cadă, în care să-şi deschidă venele (avea doar un veceu în fundul curţii, dar ar fi fost cam penibil). N-avea, nefericitul, nici măcar norocul Annei Karenina: în satul lui nu exista cale ferată şi, prin urmare, nu trecea nici un tren (trecea doar o cursă RATA, dar mergea prea încet, era complet inutilizabilă). La toate aceste neajunsuri cu care se confrunta sectorul sinuciderilor din satul lui Mihăiţă, mai trebuie adăugat şi faptul că zgârie-nori, sedii de multinaţionale sau turn de paraşutism nu existau defel în sat, deci eroul nostru nu se putea servi nici de gravitaţie.
Prin urmare, iată-l pe acest om, care n-avea noroc nici în viaţă, nici în moarte, pe Mihăiţă deci, într-o situaţie mizerabilă. Viaţa îşi bătea joc de el, iar moartea îl refuza cu dispreţ. Din fericire, Mihăiţă nu e genul de om care se dă bătut aşa uşor (alţii, în locul lui, poate şi-ar fi găsit ceva de lucru ca să aibă din ce trăi, însă Mihăiţă privea cu dispreţ orice fel de compromis). În timp ce căuta febril o soluţie, şi-a adus aminte că are în magazie nişte cuie (noroc că n-avea obiceiul să repare nimic, că altfel nu le-ar fi avut nici pe alea). Le-a înghiţit cu lăcomie, după care s-a aşezat pe prispă, aşteptând să dea ortu’ popii. Doar că, în loc de păşunile raiului, Mihăiţă s-a trezit la spitalul de urgenţă, unde nişte medici fără inimă l-au salvat. Nu avusese, sărmanul, bani de-o sută de vodcă, să-i alunece cuiele pe gât.
www.dailycotcodac.ro
Mihai P. este un cetăţean din judeţul Vaslui – deci, cum altfel decât de toată isprava? Decis să scape odată pentru totdeauna de săracie (am uitat să vă spun că era sărac lipit pământului? Dar vouă judeţul Vaslui ce vă sugerează, prosperitate?), Mihăiţă s-a hotărât să recurgă la o soluţie extremă – alta decât să-şi găsească un serviciu, normal, el fiind doar disperat, nu şi tâmpit. Carevasăzică, să se sinucidă. Dar, să vedem ce poate face în acest sens un om sărman, fără posibilităţi.
În primul rând, neavând nici un ban, Mihăiţă nu-şi permitea cianură, pistol sau alte farafastâcuri de-astea cu care îşi fac felul bogaţii, din plictiseală. Nu avea nici cadă, în care să-şi deschidă venele (avea doar un veceu în fundul curţii, dar ar fi fost cam penibil). N-avea, nefericitul, nici măcar norocul Annei Karenina: în satul lui nu exista cale ferată şi, prin urmare, nu trecea nici un tren (trecea doar o cursă RATA, dar mergea prea încet, era complet inutilizabilă). La toate aceste neajunsuri cu care se confrunta sectorul sinuciderilor din satul lui Mihăiţă, mai trebuie adăugat şi faptul că zgârie-nori, sedii de multinaţionale sau turn de paraşutism nu existau defel în sat, deci eroul nostru nu se putea servi nici de gravitaţie.
Prin urmare, iată-l pe acest om, care n-avea noroc nici în viaţă, nici în moarte, pe Mihăiţă deci, într-o situaţie mizerabilă. Viaţa îşi bătea joc de el, iar moartea îl refuza cu dispreţ. Din fericire, Mihăiţă nu e genul de om care se dă bătut aşa uşor (alţii, în locul lui, poate şi-ar fi găsit ceva de lucru ca să aibă din ce trăi, însă Mihăiţă privea cu dispreţ orice fel de compromis). În timp ce căuta febril o soluţie, şi-a adus aminte că are în magazie nişte cuie (noroc că n-avea obiceiul să repare nimic, că altfel nu le-ar fi avut nici pe alea). Le-a înghiţit cu lăcomie, după care s-a aşezat pe prispă, aşteptând să dea ortu’ popii. Doar că, în loc de păşunile raiului, Mihăiţă s-a trezit la spitalul de urgenţă, unde nişte medici fără inimă l-au salvat. Nu avusese, sărmanul, bani de-o sută de vodcă, să-i alunece cuiele pe gât.
www.dailycotcodac.ro
Necrologuri vesele şi triste
Julius Constantinescu
Arădeanul Radu C., fie-i ţărâna uşoară, dibuise un post de transformare al societăţii Enel undeva la periferia oraşului, de unde intenţiona să împrumute nişte cabluri de cupru.
Nefiind un hoţ profesionist (el fura doar în timpul liber, după terminarea orelor de serviciu sau în weekend), Radu n-a fost foarte convins de faptul că 20.000 de volţi pot provoca mai mult de o pişcătură – aşa, ca soneriile prost izolate, luând craniul de pe panou drept o vrăjeală ieftină menită să-i sperie pe hoţii mai slabi de înger. Abia după ce a încercat să taie un cablu de cupru şi-a dat seama că nici ăia de la Enel nu erau chiar atât de proşti cum îi crezuse: dăduseră cu magiun pe cablu, puneai mâna şi n-o mai puteai dezlipi.
***
Joi după-amiază, Nicolae S., angajat al unei societăţi din Brad, avea de verificat un ciur vibrant. Oarecum surprinzător – cel puţin pentru Nicolae – a fost că ciurul vibrant, odată pornit, vibra. Pentru că peretele de stâncă trepida şi el, în ton cu ciurul vibrant, o bucată de rocă s-a desprins şi i-a căzut lui Nicolae în cap – aţi ghicit, exact pe-acolo pe unde ar fi trebuit să fie casca de protecţie.
www.dailycotcodac.ro
Arădeanul Radu C., fie-i ţărâna uşoară, dibuise un post de transformare al societăţii Enel undeva la periferia oraşului, de unde intenţiona să împrumute nişte cabluri de cupru.
Nefiind un hoţ profesionist (el fura doar în timpul liber, după terminarea orelor de serviciu sau în weekend), Radu n-a fost foarte convins de faptul că 20.000 de volţi pot provoca mai mult de o pişcătură – aşa, ca soneriile prost izolate, luând craniul de pe panou drept o vrăjeală ieftină menită să-i sperie pe hoţii mai slabi de înger. Abia după ce a încercat să taie un cablu de cupru şi-a dat seama că nici ăia de la Enel nu erau chiar atât de proşti cum îi crezuse: dăduseră cu magiun pe cablu, puneai mâna şi n-o mai puteai dezlipi.
***
Joi după-amiază, Nicolae S., angajat al unei societăţi din Brad, avea de verificat un ciur vibrant. Oarecum surprinzător – cel puţin pentru Nicolae – a fost că ciurul vibrant, odată pornit, vibra. Pentru că peretele de stâncă trepida şi el, în ton cu ciurul vibrant, o bucată de rocă s-a desprins şi i-a căzut lui Nicolae în cap – aţi ghicit, exact pe-acolo pe unde ar fi trebuit să fie casca de protecţie.
www.dailycotcodac.ro
joi, 20 ianuarie 2011
Fapta bună a unui vasluian
Radu Pircă
E noaptea dintre ani în frumosul sat vasluian Oţetoaia, botezat după buchetul specific al vinului care se produce aici. Dumitru, Toader şi fratele acestuia, numit probabil tot Toader (vouă nu vi s-a întâmplat niciodată, după o vadră de vin, să uitaţi cum îl cheamă pe primul vostru copil?) beau straşnic. Prilejul e o petrecere în sat – se pare, onomastica unuia din gospodarii oţetoieni, pe care părinţii l-au învrednicit cu un nume precum “Revelion”.
Dar, ca orice lucru bun, nici petrecerea lor nu poate ţine la nesfârşit şi cei trei vajnici flăcăi – niciunul n-are peste 60 de ani, deşi graţie efectelor binefăcătoare ale alcoolului le-ai da uşor 70 – se întorc pe jos spre casele lor, ţinând în fiecare mână o sticlă de vin primită de la gazde, ca să se echilibreze mai bine pe uliţa alunecoasă.
Deodată, în mintea lucidă a lui Toader 1 răsare o idee. “Uăi!” (aşa începe orice idee genială în Vaslui), “ce-ar fi să mergem la mine să facem Revelionul?” Toader 2 îl refuză, apelând la scuza penibilă că ar fi băut prea mult. În schimb Dumitru simte că noaptea e încă tânără şi acceptă fără ezitare oferta lui T1.
Scena se mută acum în casa lui Toader – o bijuterie de bun-gust şi eleganţă, mai ales de când nevasta l-a părăsit, luând cu ea carpetele şi macrameurile. Din motive necunoscute, musafirul şi gazda s-au luat la harţă, deşi se spune că alcoolul în exces îmblânzeşte spiritele. De la un nimic lui Dumitru îi sare ţandăra, înşfacă primul lucru care îi cade în mână – o bâtă noduroasă, aflată pe biroul lui Toader pe post de presse-papier – şi dă să-i crape ţeasta cu sete tovarăşului său de băutură. Gazda e însă mai iute: îi smulge lui Dumitru bâta din mână şi, prieteneşte, ca să mai destindă spiritele, îi dă vreo două-trei – maxim zece-unsprezece – lovituri cu ea în cap.
Dar prietenul la nevoie se cunoaşte. Toader îşi dă deîndată seama că Dumitru ar putea să răcească, dat fiind că acum e ud la păr de la toţi creierii care i-au curs, plus că dacă se încăpăţânează să mai stea mult pe podea în băltoaca de sânge, riscă să facă o aprindere la plămâni. Îl ia cu grijă, îl pune la el în pat, îi scoate atent hainele şi le pune la spălat – de, Dumitru e om însurat, dacă-l vede nevastă-sa cu sânge pe haine sigur o să-i facă scandal că a mers la distracţie fără ea.
Aceasta a fost fapta bună a vasluianului Toader în prima zi a noului an. Au apreciat-o până şi criminaliştii, care au spus că dacă l-ar fi lăsat pe Dumitru pe jos să îngheţe, cum fac alţii, le-ar fi fost mult mai greu la autopsie.
www.dailycotcodac.ro
E noaptea dintre ani în frumosul sat vasluian Oţetoaia, botezat după buchetul specific al vinului care se produce aici. Dumitru, Toader şi fratele acestuia, numit probabil tot Toader (vouă nu vi s-a întâmplat niciodată, după o vadră de vin, să uitaţi cum îl cheamă pe primul vostru copil?) beau straşnic. Prilejul e o petrecere în sat – se pare, onomastica unuia din gospodarii oţetoieni, pe care părinţii l-au învrednicit cu un nume precum “Revelion”.
Dar, ca orice lucru bun, nici petrecerea lor nu poate ţine la nesfârşit şi cei trei vajnici flăcăi – niciunul n-are peste 60 de ani, deşi graţie efectelor binefăcătoare ale alcoolului le-ai da uşor 70 – se întorc pe jos spre casele lor, ţinând în fiecare mână o sticlă de vin primită de la gazde, ca să se echilibreze mai bine pe uliţa alunecoasă.
Deodată, în mintea lucidă a lui Toader 1 răsare o idee. “Uăi!” (aşa începe orice idee genială în Vaslui), “ce-ar fi să mergem la mine să facem Revelionul?” Toader 2 îl refuză, apelând la scuza penibilă că ar fi băut prea mult. În schimb Dumitru simte că noaptea e încă tânără şi acceptă fără ezitare oferta lui T1.
Scena se mută acum în casa lui Toader – o bijuterie de bun-gust şi eleganţă, mai ales de când nevasta l-a părăsit, luând cu ea carpetele şi macrameurile. Din motive necunoscute, musafirul şi gazda s-au luat la harţă, deşi se spune că alcoolul în exces îmblânzeşte spiritele. De la un nimic lui Dumitru îi sare ţandăra, înşfacă primul lucru care îi cade în mână – o bâtă noduroasă, aflată pe biroul lui Toader pe post de presse-papier – şi dă să-i crape ţeasta cu sete tovarăşului său de băutură. Gazda e însă mai iute: îi smulge lui Dumitru bâta din mână şi, prieteneşte, ca să mai destindă spiritele, îi dă vreo două-trei – maxim zece-unsprezece – lovituri cu ea în cap.
Dar prietenul la nevoie se cunoaşte. Toader îşi dă deîndată seama că Dumitru ar putea să răcească, dat fiind că acum e ud la păr de la toţi creierii care i-au curs, plus că dacă se încăpăţânează să mai stea mult pe podea în băltoaca de sânge, riscă să facă o aprindere la plămâni. Îl ia cu grijă, îl pune la el în pat, îi scoate atent hainele şi le pune la spălat – de, Dumitru e om însurat, dacă-l vede nevastă-sa cu sânge pe haine sigur o să-i facă scandal că a mers la distracţie fără ea.
Aceasta a fost fapta bună a vasluianului Toader în prima zi a noului an. Au apreciat-o până şi criminaliştii, care au spus că dacă l-ar fi lăsat pe Dumitru pe jos să îngheţe, cum fac alţii, le-ar fi fost mult mai greu la autopsie.
www.dailycotcodac.ro
joi, 13 ianuarie 2011
Alexandru Vlahuta - Unde ni sunt visatorii
Nu ştiu, e melancolia secolului care moare,
Umbra care ne îneacă la un asfinţit de soare,
Sau decepţia, durerea luptelor de mai-nainte,
Doliul ce se exală de pe-atâtea mari morminte,
Răspândindu-se-n viaţă, ca o tristă moştenire,
Umple sufletele noastre de-ntuneric şi mâhnire,
Şi împrăştie în lume o misterioasă jale,
Parc-ar sta să bată ceasul stingerii universale;
Căci mă-ntreb, ce sunt aceste vaiete nemângâiate,
Ce-i acest popor de spectri cu priviri întunecate,
Chipuri palide de tineri osteniţi pe nemuncite,
Trişti poeţi ce plâng şi cântă suferinţi închipuite,
Inimi laşe, abătute, făr-a fi luptat vrodată,
Şi străine de-o simţire mai înaltă, mai curată!
Ce sunt braţele acestea slabe şi tremurătoare?
Ce-s aceşti copii de ceară — fructe istovite-n floare?...
Şi în bocetul atâtor suflete descurajate,
Când, bolnavi, suspină barzii pe-a lor lire discordate,
Blestemând deşertul lumii ş-al vieţii, în neştire,
Când îşi scaldă toţi în lăcrimi visul lor de nemurire,
Tu, artist, stăpânitorul unei limbi aşa divine,
Ce-ai putea să ne descoperi, ca un făcător de bine,
Orizonturi largi ş-atâtea frumuseţi necunoscute,
Te mai simţi atras s-aluneci pe aceleaşi căi bătute,
Să-ţi adormi şi tu talentul cu-al dezgustului narcotic,
Ca în propria ta ţară să te-arăţi străin, exotic?...
Cum, când eşti aşa de tânăr, e o glorie a spune
C-ai îmbătrânit şi sila de viaţă te răpune,
Că nimic pe lumea asta să te mişte nu mai poate,
Că te-ai zbuciumat zadarnic şi te-ai săturat de toate?
Ştii tu încă ce-i viaţa? Ai avut tu când pătrunde,
Nu problemele ei vaste, încâlcite şi profunde,
Dar un tremurat de suflet, licărirea ta de-o clipă,
Când atâtea-ţi schimbă vremea c-o bătaie de aripă,
În vertiginosul haos de privelişti, ce te-nşală,
Sub imensa şi eterna armonie generală?...
Eşti de-abia în pragul lumii. Îi-i aşa de sprinten gândul.
Câte n-ar şti el să prindă în viaţă aruncându-l!
Câte frumuseţi ascunse vi s-arată numai vouă,
Fericiţi poeţi: natura, lumea pururea e nouă!
Pe sub ochii tăi tablouri lunecă strălucitoare,
Glasuri, şi colori, şi forme tu le laşi să se strecoare,
Legănând a tale gânduri adormite, ca pe-o apă,
Când atâtea adevăruri nerostite încă-ţi scapă!
Ştiu. Am fost şi eu ca tine amăgit să cred că-n artă
Pot să trec la nemurire cu revolta mea deşartă;
Şi cu lacrimi stoarse-n silă — nu mi-aş mai aduce-aminte —
Am bocit şi eu... nimicuri, ce-mi păreau pe-atuncea sfinte!...
Dar când m-am uitat în juru-mi ş-am văzut că e o boală,
Şi că toţi începătorii, de abia scăpaţi din şcoală,
Ofiliţi în floarea vârstei de-un dezgust molipsitor,
Îşi zădărnicesc puterea, focul tinereţii lor,
Ca să legene-n silabe, pe tiparele găsite,
Desperări de porunceală şi dureri închipuite,
Când am înţeles c-aceasta e o modă care soarbe
Seva tinereţii noastre, am zis gândurilor oarbe,
Ce-şi roteau peste morminte zborul lor de lilieci,
Să s-abată lăsând morţii în odihna lor de veci,
Şi din florile vieţii să aleagă şi s-adune
În nepieritorul fagur adevăr şi-nţelepciune!
Câte nu-s de scris pe lume! Câte drame mişcătoare
Nu se pierd nepovestite, în năprasnica vâltoare
A torentelor vieţii! Câţi eroi, lipsiţi de slavă,
Nu dispar în lupta asta nesfârşită şi grozavă!
Şi, sub vijelia soartei, câte inimi asuprite,
Câţi martiri pe cari vremea şi uitarea îi înghite!
Şi când lumea asta toată e o veşnică mişcare,
Unde cea mai mică forţă împlineşte o chemare,
Şi când vezi pe-ai tăi cum sufăr, cum se zbuciumă şi luptă
În campania aceasta mare şi neîntreruptă,
Tu, departe de primejdii, razna ca un dezertor,
Să arunci celor ce-aşteaptă de la tine-un ajutor,
Jalea şi descurajarea cântecului tău amar,
Şi să-ţi cheltuieşti puterea celui mai de seamă dar,
Ca să-i faci mai răi pe oameni, şi mai sceptici, şi mai trişti?
Asta vi-i chemarea sfântă de profeţi şi de artişti?...
Unde ni-s entuziaştii, visătorii, trubadurii,
Să ne cânte rostul lumii şi splendorile naturii?
Unde ni-s sămănătorii generoaselor cuvinte,
Magii ocrotiţi de stele, mergătorii înainte,
Sub credinţele sfărâmate şi sub pravilele şterse
Îngropând vechea durere, cu-al lor cântec să reverse
Peste inimile noastre mângâiere şi iubire,
Şi cuvântul lor profetic, inspirata lor privire,
Valurile de-ntuneric despicându-le în două,
Splendidă-naintea noastră să ne-arate-o lume nouă!
Umbra care ne îneacă la un asfinţit de soare,
Sau decepţia, durerea luptelor de mai-nainte,
Doliul ce se exală de pe-atâtea mari morminte,
Răspândindu-se-n viaţă, ca o tristă moştenire,
Umple sufletele noastre de-ntuneric şi mâhnire,
Şi împrăştie în lume o misterioasă jale,
Parc-ar sta să bată ceasul stingerii universale;
Căci mă-ntreb, ce sunt aceste vaiete nemângâiate,
Ce-i acest popor de spectri cu priviri întunecate,
Chipuri palide de tineri osteniţi pe nemuncite,
Trişti poeţi ce plâng şi cântă suferinţi închipuite,
Inimi laşe, abătute, făr-a fi luptat vrodată,
Şi străine de-o simţire mai înaltă, mai curată!
Ce sunt braţele acestea slabe şi tremurătoare?
Ce-s aceşti copii de ceară — fructe istovite-n floare?...
Şi în bocetul atâtor suflete descurajate,
Când, bolnavi, suspină barzii pe-a lor lire discordate,
Blestemând deşertul lumii ş-al vieţii, în neştire,
Când îşi scaldă toţi în lăcrimi visul lor de nemurire,
Tu, artist, stăpânitorul unei limbi aşa divine,
Ce-ai putea să ne descoperi, ca un făcător de bine,
Orizonturi largi ş-atâtea frumuseţi necunoscute,
Te mai simţi atras s-aluneci pe aceleaşi căi bătute,
Să-ţi adormi şi tu talentul cu-al dezgustului narcotic,
Ca în propria ta ţară să te-arăţi străin, exotic?...
Cum, când eşti aşa de tânăr, e o glorie a spune
C-ai îmbătrânit şi sila de viaţă te răpune,
Că nimic pe lumea asta să te mişte nu mai poate,
Că te-ai zbuciumat zadarnic şi te-ai săturat de toate?
Ştii tu încă ce-i viaţa? Ai avut tu când pătrunde,
Nu problemele ei vaste, încâlcite şi profunde,
Dar un tremurat de suflet, licărirea ta de-o clipă,
Când atâtea-ţi schimbă vremea c-o bătaie de aripă,
În vertiginosul haos de privelişti, ce te-nşală,
Sub imensa şi eterna armonie generală?...
Eşti de-abia în pragul lumii. Îi-i aşa de sprinten gândul.
Câte n-ar şti el să prindă în viaţă aruncându-l!
Câte frumuseţi ascunse vi s-arată numai vouă,
Fericiţi poeţi: natura, lumea pururea e nouă!
Pe sub ochii tăi tablouri lunecă strălucitoare,
Glasuri, şi colori, şi forme tu le laşi să se strecoare,
Legănând a tale gânduri adormite, ca pe-o apă,
Când atâtea adevăruri nerostite încă-ţi scapă!
Ştiu. Am fost şi eu ca tine amăgit să cred că-n artă
Pot să trec la nemurire cu revolta mea deşartă;
Şi cu lacrimi stoarse-n silă — nu mi-aş mai aduce-aminte —
Am bocit şi eu... nimicuri, ce-mi păreau pe-atuncea sfinte!...
Dar când m-am uitat în juru-mi ş-am văzut că e o boală,
Şi că toţi începătorii, de abia scăpaţi din şcoală,
Ofiliţi în floarea vârstei de-un dezgust molipsitor,
Îşi zădărnicesc puterea, focul tinereţii lor,
Ca să legene-n silabe, pe tiparele găsite,
Desperări de porunceală şi dureri închipuite,
Când am înţeles c-aceasta e o modă care soarbe
Seva tinereţii noastre, am zis gândurilor oarbe,
Ce-şi roteau peste morminte zborul lor de lilieci,
Să s-abată lăsând morţii în odihna lor de veci,
Şi din florile vieţii să aleagă şi s-adune
În nepieritorul fagur adevăr şi-nţelepciune!
Câte nu-s de scris pe lume! Câte drame mişcătoare
Nu se pierd nepovestite, în năprasnica vâltoare
A torentelor vieţii! Câţi eroi, lipsiţi de slavă,
Nu dispar în lupta asta nesfârşită şi grozavă!
Şi, sub vijelia soartei, câte inimi asuprite,
Câţi martiri pe cari vremea şi uitarea îi înghite!
Şi când lumea asta toată e o veşnică mişcare,
Unde cea mai mică forţă împlineşte o chemare,
Şi când vezi pe-ai tăi cum sufăr, cum se zbuciumă şi luptă
În campania aceasta mare şi neîntreruptă,
Tu, departe de primejdii, razna ca un dezertor,
Să arunci celor ce-aşteaptă de la tine-un ajutor,
Jalea şi descurajarea cântecului tău amar,
Şi să-ţi cheltuieşti puterea celui mai de seamă dar,
Ca să-i faci mai răi pe oameni, şi mai sceptici, şi mai trişti?
Asta vi-i chemarea sfântă de profeţi şi de artişti?...
Unde ni-s entuziaştii, visătorii, trubadurii,
Să ne cânte rostul lumii şi splendorile naturii?
Unde ni-s sămănătorii generoaselor cuvinte,
Magii ocrotiţi de stele, mergătorii înainte,
Sub credinţele sfărâmate şi sub pravilele şterse
Îngropând vechea durere, cu-al lor cântec să reverse
Peste inimile noastre mângâiere şi iubire,
Şi cuvântul lor profetic, inspirata lor privire,
Valurile de-ntuneric despicându-le în două,
Splendidă-naintea noastră să ne-arate-o lume nouă!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
