Fapta bună a unui vasluian

Radu Pircă
E noaptea dintre ani în frumosul sat vasluian Oţetoaia, botezat după buchetul specific al vinului care se produce aici. Dumitru, Toader şi fratele acestuia, numit probabil tot Toader (vouă nu vi s-a întâmplat niciodată, după o vadră de vin, să uitaţi cum îl cheamă pe primul vostru copil?) beau straşnic. Prilejul e o petrecere în sat – se pare, onomastica unuia din gospodarii oţetoieni, pe care părinţii l-au învrednicit cu un nume precum “Revelion”.

Dar, ca orice lucru bun, nici petrecerea lor nu poate ţine la nesfârşit şi cei trei vajnici flăcăi – niciunul n-are peste 60 de ani, deşi graţie efectelor binefăcătoare ale alcoolului le-ai da uşor 70 – se întorc pe jos spre casele lor, ţinând în fiecare mână o sticlă de vin primită de la gazde, ca să se echilibreze mai bine pe uliţa alunecoasă.

Deodată, în mintea lucidă a lui Toader 1 răsare o idee. “Uăi!” (aşa începe orice idee genială în Vaslui), “ce-ar fi să mergem la mine să facem Revelionul?” Toader 2 îl refuză, apelând la scuza penibilă că ar fi băut prea mult. În schimb Dumitru simte că noaptea e încă tânără şi acceptă fără ezitare oferta lui T1.

Scena se mută acum în casa lui Toader – o bijuterie de bun-gust şi eleganţă, mai ales de când nevasta l-a părăsit, luând cu ea carpetele şi macrameurile. Din motive necunoscute, musafirul şi gazda s-au luat la harţă, deşi se spune că alcoolul în exces îmblânzeşte spiritele. De la un nimic lui Dumitru îi sare ţandăra, înşfacă primul lucru care îi cade în mână – o bâtă noduroasă, aflată pe biroul lui Toader pe post de presse-papier – şi dă să-i crape ţeasta cu sete tovarăşului său de băutură. Gazda e însă mai iute: îi smulge lui Dumitru bâta din mână şi, prieteneşte, ca să mai destindă spiritele, îi dă vreo două-trei – maxim zece-unsprezece – lovituri cu ea în cap.

Dar prietenul la nevoie se cunoaşte. Toader îşi dă deîndată seama că Dumitru ar putea să răcească, dat fiind că acum e ud la păr de la toţi creierii care i-au curs, plus că dacă se încăpăţânează să mai stea mult pe podea în băltoaca de sânge, riscă să facă o aprindere la plămâni. Îl ia cu grijă, îl pune la el în pat, îi scoate atent hainele şi le pune la spălat – de, Dumitru e om însurat, dacă-l vede nevastă-sa cu sânge pe haine sigur o să-i facă scandal că a mers la distracţie fără ea.

Aceasta a fost fapta bună a vasluianului Toader în prima zi a noului an. Au apreciat-o până şi criminaliştii, care au spus că dacă l-ar fi lăsat pe Dumitru pe jos să îngheţe, cum fac alţii, le-ar fi fost mult mai greu la autopsie.
www.dailycotcodac.ro