Necrologuri vesele şi triste

Julius Constantinescu

Arădeanul Radu C., fie-i ţărâna uşoară, dibuise un post de transformare al societăţii Enel undeva la periferia oraşului, de unde intenţiona să împrumute nişte cabluri de cupru.

Nefiind un hoţ profesionist (el fura doar în timpul liber, după terminarea orelor de serviciu sau în weekend), Radu n-a fost foarte convins de faptul că 20.000 de volţi pot provoca mai mult de o pişcătură – aşa, ca soneriile prost izolate, luând craniul de pe panou drept o vrăjeală ieftină menită să-i sperie pe hoţii mai slabi de înger. Abia după ce a încercat să taie un cablu de cupru şi-a dat seama că nici ăia de la Enel nu erau chiar atât de proşti cum îi crezuse: dăduseră cu magiun pe cablu, puneai mâna şi n-o mai puteai dezlipi.

***
Joi după-amiază, Nicolae S., angajat al unei societăţi din Brad, avea de verificat un ciur vibrant. Oarecum surprinzător – cel puţin pentru Nicolae – a fost că ciurul vibrant, odată pornit, vibra. Pentru că peretele de stâncă trepida şi el, în ton cu ciurul vibrant, o bucată de rocă s-a desprins şi i-a căzut lui Nicolae în cap – aţi ghicit, exact pe-acolo pe unde ar fi trebuit să fie casca de protecţie.
www.dailycotcodac.ro