Despre industria blugilor jumuliţi şi a tenişilor noi, murdari de rugină

Am avut, acum câteva zile, o discuţie care mi-a amintit de o mai veche frământare de-a mea, legată de jeanşii şi de tenişii pe care îi cumperi gata învechiţi, jumuliţi, murdăriţi şi obosiţi. M-ar interesa, mai exact, cum arată procesul de producţie a acestor obiecte. Îmi închipui că, la capătul câtorva transformări tehnologice, ele arată ca noi, după care se trece la procedura de deteriorare artificială. E, p-asta aş vrea să-l văd cum se desfăşoară. E făcut de oameni sau de maşini? Îmi place să-mi imaginez că e făcut de oameni. Îi văd călcând în picioare blugii, îmbrăcându-se cu ei şi tăvălindu-se prin cenuşă, stropindu-i cu clor şi cu vopsea, rupându-i cu dinţii sau îmbrăcându-se iar cu ei şi încercând să-i agaţe, din mers, în tot felul de cuie. Mai văd o pereche de jeanşi ţinută de câte un crac de doi oameni, care trag fiecare în direcţii opuse. Sau cupluri de câte doi colegi care-şi dau reciproc în cap cu câte-un pantalon.

Îi văd pe angajaţii secţiei de distrus tenişi călcând cu ei prin noroaie şi bălţi de rugină, dând cu piciorul în tot felul de gunoaie sau obiecte dure, ca să se rupă, sau desprinzându-le nervoşi talpa de pânză, cu şurubelniţa. Văd profesionişti ai distrugerii, care poartă 42 la picior, încălţând tenişi cu măsura 39, ca să-i scofâlcească.

Apoi, îi văd pe supervaizări verificând calitatea produselor rezultate şi chemându-i la ei în birou pe subalternii delăsători:

– Viorele, sunt foarte supărat! De două săptămâni sunt cu ochii pe tine şi nu-mi place deloc ce văd. Toţi blugii care ţi-au ieşit din mână sunt insuficient de jumuliţi. Uite şi tu la perechea asta, nu trebuia să fie sfâşiată în două locuri? De ce e sfâşiată doar într-unul? Picăturile astea de hipoclorit de ce sunt doar 11? Unde sunt celelalte 4? Aşa nu se mai poate, să ştii! Păi, dă omul banul pe un produs distrus şi se trezeşte cu unul semidistrus? Ce să facă, să şi-l sfâşie singur acasă? Să-şi ia câine, ca să termine câinele treaba pe care nu ţi-ai făcut-o tu? Să se bată cu bodyguarzii de la Bamboo, ca să-l tăvălească ăia prin ţărână şi să desăvârşească lucrul pentru care tu primeşti un salariu? E inadmisibil. Te penalizez cu 50% din salariu, după care, dacă nu-ţi schimbi atitudinea, o să fiu nevoit să-ţi cer să ne despărţim. Sunt foarte mulţi şomeri în ţara asta, care abia aşteaptă să-şi înfigă dinţii într-un blug. Hai, la treabă şi sper că ne-am înţeles!

Ce mă încurcă puţin e chestiunea reclamaţiilor din partea clienţilor. Nu reuşesc să-mi reprezint ce zice un client când se întoarce, nervos, cu nădragii la magazin. “Doamnă, vreau banii înapoi, pata asta de ciorbă s-a curăţat la prima spălare, iar dâra de rugină a devenit roz”? “Am dus tenişii la laborator şi s-a dovedit că murdăria de pe talpă nu era găinaţ, ci acuarelă. Să vă fie ruşine, vă reclam la OPC”?

Dar vânzătoarea ce zice? “Ne cerem mii de scuze, vi-i schimbăm imediat cu unii cu găinaţ”? Dacă da, de unde scoate găinaţul? Are nişte porumbei în depozit cărora le dă repede un laxativ?
www.simonatache.ro