Parfum de miros

E 11 jumate noaptea, sting calculatorul, mă duc în dormitor, deschid uşurel uşa.

Mă apropii tiptil de ea, pe întuneric – ea doarme. Ca prin minune, nu îmi troznesc deştele de la picioare ca la nonagenari, că io mai păţăsc şi d-astea frecvent, parcă-s reîncarnarea artritei maicii Tereza, Doamne, iart-o; şi-apăi ea se trezeşte, aprinde veioza, îmi cere un pahar cu apă, mă întreabă cât e ceasul, şi-apăi io mă simt vinovat că pierd nopţile la calculator.

Lepăd pe nesimţite cămaşa, îmi ţin respiraţia ca să nu fluier pe nas, aşa cum fac de obicei. Şerpuiesc cu dibăcie afară din hainele de zi şi mă înfig în pijamale (de fapt eu nu prea port pijamale; port un tricou mai vechi pătat cu ceva sos de peşte de la o reţetă care nu mi-o ieşit mai demult, în liceu, şi chiloţii zilei) şi de acolo, pe bâjbâite, îmi dibui perna fără s-o trezesc. Prind colţul liber al plapumei şi mă şerpuiesc dedesubt la căldurică, mă întind comod, mă scarpin prin zonele cu mai mult păr.

Mă întorc către ea, ea care doarme în continuare. Mă apropii de buzele ei, zăbovesc preţ de o secundă: îi miros părul, pielea, căldura, trag cu nesaţ aerul în piept. Gata, îmi zic, e timpul să dorm, noapte bună, muiere! Şi dau să o pup pe buze, de fapt chiar o ating uşurel.

Parcă i-aş fi turnat fier încins pe degetul mic de la picior! Scoate un şuierat ca de pisică furioasă, mă muşcă de ureche, mă prinde de perciuni, mă buşeşte cu capu’ de tăblia patului! De 4 ori. Îmi întoarce mâna la spate, şi într-o schemă de jujitsu mă prinde de păr şi încearcă să-mi întoarcă gâţii, ca în filme, să-mi rupă cervicala!

- Muiere! zbier. MUIEREEEEEE!!!!!!
- A, zice, calmă dintr-o dată.

Mă eliberez.

- Ce faci, tu? Ce te-o apucat? Te-o pălit strechea?

Îmi şterg buza spartă de sânge.

- Scuze, zice ea. Nu ştiam că eşti tu.
- E miezu’ nopţii! Cinie dreq să fie la ora asta în patu’ tău!!!!!
- Ce tăt vrei, mă! se oţăreşte ea. Ce tot vrei! Că am simţit că se dă unu la mine, şi m-am apărat! Şi de un’ să ştiu io că tu eşti! De unde! Că e întuneric beznă, şi tu nu puţi a bere, ca de obicei, deci cum să te recunosc pe întuneric!!! Ha? Cum?!?!
www.groparu.ro