Am Invatat...

Am invatat... ca nimeni nu este perfect...
Pina cind nu te indragostesti...
Am invatat ...ca viata e dura...
Dar eu si mai si!!!
Am invatat ...
ca sansele nu trebuie niciodata sa le pierzi.
Acelea pe care le pierzi tu le prinde din zbor o alta
persoana.
Am invatat ca atunci cind porti pica si
amaraciune fericirea se duce in alta parte.

Am invatat...
Ca ar trebui mereu folosite vorbe bune...

Pentru ca miine poate va trebui sa le retragi..
Am invatat ca un suris e un mod economic
pentru a-ti imbunatati aspectul.
Am invatat ca nu pot sa aleg cum ma simt...
Dar pot mereu sa fac cite ceva.
Am invatat....

ca atunci cind fiul tau
nou nascut iti tine degetul in micul lui
pumn..... s-a lipit de tine pentru toata viata.

Am invatat...ca toti
vor sa traiasca in virful
muntelui...Dar toata fericirea si
cresterea au loc in timpul urcusului.

Am invatat ....ca trebuie sa te bucuri
de calatorie si sa nu te gindesti doar la scopul ei..

Am invatat ....
ca e mai bine sa dai sfaturi doar in doua situatii.....
Cind sint cerute si cind de ele depinde viata cuiva..

Am invatat ca cu cit irosesc mai putin timpul...
mai multe lucruri reusesc sa fac.

Hârtia igienică cu curcubeu

Există. Serios, am văzut eu. Volare Deluxe Rainbow se cheamă şi cică “este un produs complet nou, diferit de toate celelalte produse de pe piaţă şi este o hârtie igienică multicoloră, care aduce o nuanţă de veselie în baie”.

Că e diferit de toate celelalte hârtii igienice, care nu sunt cu curcubeu, confirm, că e multicoloră confirm, dar în baie nu are cum să aducă o nuanţă de veselie (ceea ce e grav, căci oamenii de-aia se duc la toaletă, pentru antren şi voie bună). Singura nuanţă pe care poate s-o aducă în baie Volare Rainbow ăsta e una de profund ridicol.

1. Cum dracu’, pardon de expresie, să te ştergi la fund cu un curcubeu??? Nu, pe bune, cum să te ştergi cu curcubeul la fund?

2. Cum s-a ajuns la acest produs? S-a făcut o cercetare de piaţă care a dus la concluzia că oamenii îşi doresc neapărat hârtie igienică cu curcubeu?

3. Dacă-şi doresc să se şteargă la fund cu un curcubeu vesel şi multicolor, ce altceva din aceeaşi paradigmă a ridicolului ar mai putea veni în întâmpinarea dorinţei lor? Hârtie igienică cu îngeraşi? Cu pisicuţe? Cu căţeluşi? Cu bebeluşi? Cu Maica Domnului, Doamne iartă-mă, că mi-am pierdut minţile de la curcubeul ăla şi nu mai ştiu ce zic? Cu inimioare săgetate din care curge sânge? Cu prăjiturele apetisante?

Ziceţi şi voi, am înnebunit eu sau unii oameni de marketing ar trebui încuiaţi în baie cu un bax de hârtie igienică cu curcubeu, să se veselească până nu mai pot?
www.simonatache.ro

Baia şi alţi inamici ai curăţeniei

Printre marile paradoxuri, există unul pe care de veacuri filosofii şi logicienii îl ignoră cu bună ştiinţă, ca să nu vadă lumea cât sunt de incompetenţi. Haideţi să fim sinceri: orice prost poate rezolva paradoxurile Kleene-Rosser sau Grelling-Nelson (mă rog, după cum se vede din numele lor, de fapt orice doi proşti), dar îi desfid pe toţi marii gânditori, de la Aristotel la Wittgenstein, să-mi explice de ce obiectele din baie se murdăresc, paradoxal, cel mai tare.
Să luăm, pentru început, cada de baie. Este veşnic expusă la acţiunea apei şi săpunului, plus, în cazul în care e folosită şi de o femeie, la săruri de baie, bile parfumate, lumânări plutitoare, etc. Ei, dat fiind că e atât de supusă la lucruri care curăţă şi care miros frumos, cum poate totuşi cada de baie să ajungă în doar câteva zile în halul în care e?

Aţi întrebat cumva, uşor ironici, “dar în ce hal e”? Ok, ridicaţi-vă puţin de la calculator, mergeţi până la baie şi ştergeţi uşor cu degetul interiorul căzii. Acum băgaţi-l în gură, n-ar trebui să fie nici un fel de problemă.
Continuăm textul pentru ceilalţi cititori, care nu pun întrebări stupide.

Cum se pot murdări pereţii ei când zilnic iau contact cu apa şi săpunul? De ce nu se formează mâzga aia pe televizor, de exemplu, unde se presupune că apa nu ajunge niciodată? Cumva ziua, când nu se uită nimeni la el, televizorul se spală, ca să nu se facă de râs seara?

Apoi, prosoapele. Se presupune că foloseşti prosopul ca să te ştergi de apă după ce eşti curat, nu? Atunci de ce după două-trei utilizări prosopul miroase de-ţi mută nasul din loc şi trebuie spălat separat, doar cu alte prosoape, fiindcă ciorapii, de pildă, s-ar putea să facă scandal dacă încercaţi să-i vârâţi la un loc cu împuţiciunile de prosoape?

Săpunul, deşi ar trebui să scape omul de jeg, arată de fapt mult mai murdar decât individul care intenţionează să-l folosească. După primele două-trei utilizări, când, într-adevăr, e mândru şi lucios, săpunul se deformează, se umple de pete şi mizerie şi în general capătă un aer de beţiv janghinos, de-ţi vine să-l trimiţi să se spele.

Periuţa de dinţi. Pe ea n-aş fi bănuit-o până n-am văzut pe Discovery că adăposteşte mai multe bacterii decât veceul. Cum reuşeşte, e peste puterea mea de înţelegere; probabil noaptea, după ce stăpânii lor se culcă, periuţele se bucură: “Gata, s-au culcat proştii”, iar apoi se duc să se bălăcească în voie în closet.

Teoretic, şi oglinda din baie ar trebui să strălucească de curăţenie (mă rog, mai puţin în cazul în care aveţi în familie un adolescent care îşi stoarce coşurile de trei ori pe zi). În realitate, nu e deloc curată, ci plină de tot soiul de dâre albicioase, aşa încât e practic imposibil de ghicit dacă ceea ce vedeţi în oglindă e chipul dumneavoastră sau vreun duh tâmpit care sălăşuieşte în ea.

În fine, campionul incontestabil e preşul din baie. Deşi în mod normal calci pe el când ieşi din cadă, deci teoretic ar trebui să fie curat, covoraşul ăla ajunge în doar o lună să arate atât de îngrozitor, încât n-ar fi de mirare ca până şi preşuleţul de şters picioarele de la intrare să-i zică “Mai spală-te bă, hippiotule, nu vezi cum arăţi?”. De altfel, majoritatea oamenilor care încă mai au aşa ceva în baie se feresc ca de dracu’ să calce pe el.

Totuşi, există în orice baie şi un obiect care întotdeauna arată impecabil şi lucios, indiferent cât ar fi de folosit. E vorba, desigur, de coşul de aruncat mizerii. Dar, ăsta e deja un alt paradox şi nu vrem să vă antrenăm prea mult astăzi la logică, fiindcă mai încolo avem un text de-al lui Eftimie scris la beţie.
www.dailycotcodac.ro

Aloe Vera, noua regină a gustului

Bine mă, oi fi fost eu mahmur, am ras nişte beri şi câteva carafe de vin dobrogean cu o seară înainte, şi poate mă bătea şi soarele în cap, dar, de ce naiba beam IceTea cu aromă de Aloe Vera??

Trebuie să fi existat un moment important în evoluţia omenirii când trei cercetători fumaţi bine au privit cu atenţie planta de birou (căutaţi pe google să vedeţi ce-i aia aloe vera dacă nu ştiţi) şi au zis :“Băă, ştii ce ar trebui să facem cu planta asta?”; “Nu”; “S-o băgăm în şampon!”. Şi astfel au apărut zecile de şampoane cu extract de Aloe Vera.

Da’ ca să bage aromă de Aloe Vera în IceTea trebuie să fi fost ceva mai mult. Trebuie să se fi făcut un studiu printre consumatori. “Ce aromă doriţi să aibă ceaiul dumneavoastră?” Şi, deşi au fost mii, sau poate zeci de mii, de răspunsuri logice cum ar fi “castraveţi”, “pepene maro”, “sunătoare” sau “var nestins”, cele mai multe răspunsuri au fost “Aloe Vera”. Cine o fi muşcat din planta de birou să zică: “Îmi place această aromă, aş bea ceva cu gustul ăsta”?

Oricum, ăsta e doar începutul. Nu-s un consumator de iaurt, cum nu e, de fapt, nimeni în România, substanţa vândută sub numele de iaurt neavând nicio legătură cu iaurtul, dar cred că, dacă nu există, o să apară curând iaurtul cu aromă de “Aloe Vera”. De-aici până la hârtia igienică, Mirinda şi abonamentul Orange “Aloe Vera” – mai bun ca Delfinul da’ mai prost ca Pinguinul – nu e decât un pas.

Mă aştept să văd în magazine Aloe Vera Bio, pentru că, ştiţi cum sunt corporaţiile, cresc Aloe Vera în mod industrial, în sere hidroponice sau ceva de genul, nu e ca aia de la ţară, crescută natural, cu bălegar autentic de cămilă, de către un ţăran autentic ce păstrează tradiţiile, poartă tricolorul la gât iar bunicul său a luptat în războiul din ‘77.
www.dailycotcodac.ro

Privitul sanilor prelungeste viata

Sa nu mai mor! Ui acilea ce scrie: daca te uiti la o pereche de balconashe timp de 10 minute, zaaang! Traiesti mai mult cu pan’ la 5 ani. Bueeey, voi numa acuma ati aflat? Noi stiam instinctiv asta inca de pe cand faceam pe Vasco da Gama prin uter.

Teoria asta se aplica si daca esti gay?

Unii sunt “breasts men”, altii “butt men”, depinde pe ce parte feminina salivezi mai abitir. Teoria se aplica si la butt men-i?

Daca ma apuc de fumat din nou, si ma uit zilnic 10 minute la kepţi de damă, se neutralizează efectele negative ale fumatului?

Teoria se aplica si la femei? Deci asta inseamna ca fiecare femeie e o potentiala lesbiana?

Arabocii, care au acces la sânii a nu mai puţin de 4 fomei permise sau recomandate, nu mai stiu, de Coran, îşi măresc astfel viaţa cu 4 femei x 5 ani = 20 ani???

Da’ daca te apuci sa mai si pupi si sa mangai la ei, manca-i-ar Groparu de irezistibili, nu ar trebui sa maresti si mai mult efectele benefice ale sâno-terapiei?

Si intrebarea finala: trebuie sa fie aceeasi pereche de sani zilnic???
www.groparu.ro
Privirile catre pieptul unei doamne au consecinte benefice pentru sanatatea masculilor, atrag atentia cercetatorii germani. Numai 10 minute cu astfel de “indeletniciri” zilnice pot prelungi viata unui barbat cu cel putin 5 ani.

Studiul a fost publicat de catre o echipa de cercetatori germani in revista medicala New England Journal of Medicine, iar concluzia e clara: barbatii care privesc in decolteul femeilor castiga cel putin 5 ani de viata.

Secretul consta si in marimea sanilor pe care un barbat ii priveste: acestia trebuie sa fie neaparat voluptuosi.

“Numai 10 minute de privit la sani ca cei ai Pamelei Anderson echivaleaza cu 30 de minute de exercitii fizice”, a zis dr. Karen Weatherby.

Medicii au recurs la un experiment: timp de 5 ani, 100 de barbati au fost rugati sa priveasca in diverse decolteuri. Timp de cinci ani, amatorii de decoltee au prezentat presiune arteriala scazuta, un puls “mai asezat”. Medicul a recomandat barbatilor peste 40 de ani sa priveasca zilnic 10 minute sanii mari pentru a-si lungi viata...

14 de secrete pe care nicio femeie nu ti le spune

Femeia cu care dormi si care iti spune in fiecare noapte cat de mult te iubeste si o crezi, care se pierde in ochii tai de fiecare data cand o privesti si care se topeste la imbratisarea ta, femeia asta crezi ca mai poate sa iti ascunda secrete, ba mai mult sa nu ti le spuna niciodata?

Ooooo, ba bine ca poate, si inca cum! O femeie isi va darui trupul si inima, dar mereu vor fi parti pe care nu le va imparti cu tine, ascunse in fibrele fiintei ele. Sunt secrete ale iubirilor trecute, fantezii ascunse si placeri neimpartasite. Cele mai ascumse secrete ale unei femei pe care nu te vor include pe tine...niciodata.

Am mintit in legatura cu numarul

Niciodata nu iti voi spune numarul real al barbatilor cu care m-am culcat. Indiferent cat de sincera am parut a fi cand am raspuns la intrebarea ta, sansele sunt mari ca sa nu fi fost sincera. Ca sa ai o vaga idee, daca o femeie iti va spune ca s-a culcat cu 4 barbati, numarul adevarat este undeva in jurul cifrei 7.

Dorm in tricoul tau

De fiecare data cand esti plecat, chiar si pentru o zi, dorm in tricoul tau preferat, pentru ca pastreaza mirosul tau.

Te compar cu fostii

Inca ma mai gandesc la fostul sau la fostii si te compar cu ei. De cele mai multe ori tu castigi, dar cateodata...nu.

Am dat un search pe google dupa fosta ta

Da, de ce te miri? Eram curioasa sa o vad cum arata si am cautat-o pe Google

Stiu siturile porno pe care te uiti

Da, m-am uitat in arhiva ta si am descoperit siturile porno pe care te uiti si mi se pare ca lucrurile care te dau pe spate sunt de-a dreptul hilare.

Mereu am nevoie de mai mult timp

Cand spun “Sunt gata”, inseamna ca mai am nevoie de 7 minute ca sa fiu gata. Asta ca sa stii...

Mereu intarzii

Cand iti spun:”Ne vedem in 10 minute”, inseamna ca peste 10 minute plec si nu voi ajunge mai devreme de 20 de minute, probabil 30.

As vrea sa vorbesti mai dirty

Ooooo, da!! Nu stiai ca ma excita cand te aud vorbindu-mi dirty in pat, tragandu-ma de par? Incearca data viitoare sa vezi ce efect are!!

Te testez in mod constant

Mereu te testez. Te observ, te analizez si judec orice actiune,gest, email trimis sau expresie faciala. Cand te intreb daca ai vrea sa o facem in trei, nu e decat un test. Daca mai vrei sa vorbesc cu tine dupa, sau sa nu dormi singur, raspunsul corect este:”De ce sa imi doresc inca o femeie, cand te am pe tine?”

Am nevoie sa stiu ca ma vrei

Am nevoie de reasigurari continue ca ma vrei in viata ta. De aceea este mai bine sa-mi spui:”As vrea sa vii cu mine sa facem weekend-ul impreuna. Poti veni cu mine?” fata de:”Ce ai de gand sa faci weekend-ul asta?”

Imi place cand esti gelos

Ooooo daaaa! Imi place cand te vad gelos, asadar daca ma vezi flirtand cu chelnerul, un tip de la o petrecere, de fapt flirtez cu tine prin el.

Esti atat de sexy cand mergi la munca!

Chiar daca ma plang ca nu reusesc sa te vad cat as vrea eu, nu gasesc nimic mai sexy decat sa te vad dimineata aruncand un costum pe tine si grabindu-te la munca.

Ti-am aflat parola de mess

Credeai ca nu o sa fiu in stare sa o aflu? Ei bine iata ca am aflat-o si...am conversat cu domnisoarele care mi s-au parut dubioase, din lista ta. Probabil ca o sa ma mai dau drept tu, pana o sa ma lamuresc cum stu lucrurile.

Vreau sa preiei controlul in pat

Da, vreau sa detii controlul in pat. Am o cariera de succes, sunt independenta din punct de vedere financiar, ma intretin singura si nu am nevoie de un barbat care sa ma faca fericita(in teorie). Totusi, vreau sa ma iei pe sus, sa ma cari in dormitor si sa iti iei ceea ce vrei...

Am revenit la ea...

Dupa o pauza de 17 zile, am revenit în sfârşit la ea.

Ma astepta, credincioasa de ea, bucuroasa ca mi se terminase concediul si revenisem.

Nu mai eram acelasi pe care il stia: agonisisem praful drumurilor, spaimele Bosniei, toropeala dulce a oboselii strânse în miile de kilometri parcurşi, si pe deasupra nici nu miroseam ca un magazin de parfumuri. Dar pentru ea aceste lucruri nu contau, şi asta o făceau mult mai minunată, pentru că niciodată nu îmi imputase nimic, si nici acum nu se dezminţea.

Era asezata intr-un colt al incaperii – si ma astepta cuminte fără să îmi zică vreun cuvânt.

Tăcea.

Nici măcar nu am mai salutat-o: stiam ca nu asta vrea de la mine. M-am debarasat rapid de rusac, de papuci, de ciorapi, in doua secunde eram in fundu gol, dornic sa simt din nou cum pielea mea o atinge si isi gaseste alinare in ea. Eu, Ulise intors de pe mari, ea, curata si credicioasa ca Penelopa, ea, numai a mea.

Am tresărit la atingere: niciodata nu fusese atâta de caldă.

Ma astepta goală.

Asa cum o lasasem, de parca nu trecusera 17 zile de atunci.

La început a fost sălbatic, prelung, momentul s-a prelungit într-o tandreţe interminabilă, apoi am devenit din nou violent, apoi si mai violent, ca si când ar fi fost pentru ultima oară în vieţile noastre si eu ar fi urmat să plec la război. Am continuat până când gemetele mele de eliberare au răsunat în încăpere.

Am făcut azi-noapte lucruri minunate împreună, eu, pribeagul reîntors, ea, credincioasa mea budă de acasă.
www.groparu.ro

Cum scapi de Poliţie după ce ai fost prins băut la volan

- Futui, îşi zise. Futui-futui!

Băuse vreo 4 beri si vreo 7 coniace cu un vechi camarad de facultate plecat peste mări, cu care se întâlnire din întâmplare. Stropiseră din belşug evenimentul: la început sobri, îşi regăsiră exuberanţa după al doilea coniac şi continuaseră seara în hohote de râs, încheind-o fulminant cu telefoane date în miez de noapte vechilor tovarăşi.

- Nu mai beau, mă! Am de condus, nu pot lăsa maşina aici peste noapte, mă! îi striga prietenului care nu mai prididea cu coniacele.
- Taci, mă. Că nu te opreşte nici dracu! Şi dacă te opreşte, ce? Ce-ţi face?
- Îmi ia carnetu, mă, eşti nebun?
- Taci, mă, că nu ţi-l ia, mă! Ţine minte de la mine: când te opreşte Poliţia, ai de făcut trei lucruri: 1. cobori din maşină – nu rămâi înăuntru, că nu eşti tu Tăriceanu, să vie ei la tine; mergi tu la el! 2. NU MERGI STRÂMB! Te concentrezi şi mergi drept! Că dacă mergi strâmb, e ca şi cum ţi-ai tăia singur craca de subt picioare. 3. Îl întrebi pe Garcea ceva, acolo… gen “ce bine că v-am întâlnit, caut de o oră strada Sapienţii, aici e?”, ceva de-a pixu, să îl faci să uite de ce te opreşte! Şi apăi el îţi zice ce îţi zice, tu mergi înapoi în maşină şi pleci, efect garantat, te lasă toţi în pace, că-s proşti, bă, îs nişte proşti…! Îţi spun eu, bă, aşa merge mereu!

Şi acum, în drum spre casă, poliţaiul îi făcuse semn să tragă pe dreapta! Futui, îşi zise. Dracu să-l ia cu sfaturile lui! Futui futui.

Se dădu cu greu jos din maşină, ridicându-şi cu dificultate capul. Reuşi să nu se lovească de portieră. Se îndreptă zâmbitor către Garcea, îşi corectă de vreo două ori traiectoria. Trase adânc aer în piept, îl suflă afară cu o oboseală nesfârşită, şi sughiţă. Acum e-acum, îşi zise! Până aici totul a fost impecabil. Mai trebuie să pun întrebarea aia, şi gata, l-am aburit pe tablagiu!

- Bună seara! strigă. Bună seara! Ce bine că v-am întâlnit! Nu ştiţi cumva…

Şi se opri puţin. Oare care era continuarea? Ce dracu trebuia să întrebe?

- Bună seara! Nu ştiţi cumva… nu ştiţi cumva cum mă cheamă?
www.groparu.ro

Românii râde din orice

Una din calităţile noastre indiscutabile, ca naţie, este faptul că facem mişto cu graţie despre orice. Că e semn de inteligenţă, mecanism de supravieţuire sau pur şi simplu oftică pură, nu ştiu; cert e că cu acest lucru îi batem la cur pe toţi, mai puţin pe irlangheji, care rulează fin cu d-alde Wilde şi Shaw; şi mai era unu’, crecă James Joyce, că aşa râs nervos m-o apucat citindu-l de era să fac un sejur moca la un spital mai special.

Românii fac mişto cu pasiune despre orice, despre unguri, ţigani şi ovrei; avem mai multe bancuri cu scoţieni decât au înşişi scoţienii, şi mereu, da’ mereu! românii din bancurile multietnice la noi se dovedesc (fapt confirmat) mult mai isteţi decât toţi ceilalţi la un loc, că deja încep să mă gândesc dacă n-o fi chiar aşa, că autosugestia uneori schimbă cursul istoriei, mută munţii, dezleagă cununii şi vindecă ipotenţa.

Râdem de popi, de Dumnezeu, de mormântări; şi avem bloggeri cu numele Groparu. Râdem de văduve, de nemţi (care-s toţi proşti!!!), de orice personalitate istorică de orişiunde va fi fost ea, de politicieni, de babe, de Ion şi Mărie, Păcală sau Nastratin. De poliţai, avocaţi, Ceauşescu, Ilici, canibali, Radio Erevan, şefi şi secretare, şi cu o pasiune nemărginită ne râdem de porcuşorul agresiv şi Alinuţa sadică. Şi când nu mai avem de cine să ne râdem, ne uităm la noi înşine şi facem băşcălie despre noi, chiar dacă uneori suntem siliţi să minţim ca să ne iasă poanta (io, de exemplu, cel mai des mint lumea că-s înalt şi frumos şi deştept, când de fapt toată lumea ştie că nu-s chiar aşa de înalt).

Râdem oriunde, la cununii, în biserică, cu colegii, în timpul şedinţelor, râdeam pe înfundate la ora de matematică, râdem în trafic de altul mai prost, la chefuri şi la cumetrii, la mol şi la hipermarşé, tu, râdem singuri şi apoi povestim şi altora, râdem în găşti, toată naţia râde, râde cu poftă. No,… da’ când se apucă lumea, într-un grup, să discute despre ratele lor la bancă…
www.groparu.ro

10 chestii care se spun la despărţire

1. O să te mai sun din când în când să vii să-mi deschizi dozele de bere.

2. Puteai măcar să faci puţină curăţenie înainte de a pleca.

3. Îţi mulţumesc că m-ai învăţat antonimul cuvântului “sexy”.

4. De ce pleci? E din cauză că am dat cu Raid în casă?

5. Dacă am face un threesome noi doi şi o prietenă de-a ta, rolul tău ar fi strict să mă ştergi pe mine pe frunte cu prosopul.

6. Fă-mi rost de o firmă care închiriază macarale ca să pot evacua curul tău enorm din sufragerie.

7. Da, da, ştiu ca nu te-am sexălit cat trebuia, spuse Casa Poporului către mine.

8. Tii minte când ţi-am loat rezerva aia pe un an de anticoncepţionale? Din moment ce ţie nu-ţi mai trebuie, nu mi le laşi mie, pentru următoarea…?

9. Te superi dacă îţi cer ID-ul de yahoo al prietenei tale cele mai bune…?

10. Pregateste-te să revii în lumea sexului mediocru!
www.groparu.ro

Ciobănaș cu 300 de oi, nu mai suna la 112!

Întrerupem blogul pentru un scurt buletin de știri:

O tânără din Maramureș care nu a fost lăsată să treacă granița pentru că avea pașaportul expirat și-a modificat cu pixul data valabilității documentului. S-a întors, după un sfert de oră, la același punct de trecere a frontierei, însă a fost arestată. Cum să modifici, frate, pașaportul cu pixul? Nu tu o pastă corectoare, nu tu o cariocă frumoasă, nu tu un Photoshop, chiar, nimic, nimic? Falsificăm documente cu primul lucru care ne cade în mână? Bine că nu l-a modificat cu ojă sau cu rujul! Nu mai există pic de respect pentru lege în țara asta, e clar.

O șoferiță din Brașov a avariat 8 mașini dintr-un foc. Înainte de a lovi mașinile, a mai “ras” trei stâlpi de reclamă, un stâlp de iluminat și două reclame simple, fără stâlpi. Eu nu cred această știre. Sigur e inventată. O femeie nu ar face niciodată așa ceva. Și eu am avut 8-9 incidente auto, în doi ani, dar nu toate deodată, domnule, ci pe rând!

Un cuplu cu 11 copii din Comănești a spus, în sfârșit, “Da” în fața ofițerului stării civile. Copiii au fost transportați la eveniment cu un microbuz școlar, pus la dispoziție de primăria comunei. Încă puțin și era nevoie de o flotilă de autocare.
Doi ciobani de la o stână de lângă lacul Zănoaga, din Masivul Retezat, au fost la un pas să se omoare pentru că lupul a mâncat două dintre oile pe care le păzeau. Bacii s-au luat la ceartă, iar în mijlocul scandalului, unul dintre ei a scos un revolver și l-a amenințat cu moartea pe celălalt. Speriat, acesta a scos telefonul mobil din buzunarul cojocului şi a sunat la 112. Fiind un traseu dificil, poliția a ajuns de-abia după 8 ore, dar i-a găsit vii. Io zic să li se dea laptopuri și internet ciobanilor, ca să poată comunica mai bine cu autoritățile în situații delicate, ca asta. Să fi avut oamenii un webcam, nici nu mai era nevoie să se mai deplaseze poliția până acolo. Ar fi intervenit prin YM sau prin Skype.

Un instructor auto din Brăila a fost surprins beat de poliție în timp ce dădea lecții de condus unei eleve de 17 ani. 17 ani??? OMG! Parcă șofatul nu le era permis decât celor majori…
www.simonatache.ro

Robinetul-capcană

Când eram eu mic, exista un singur tip de robinete: alea cu obertainer. Se stricau des, moment în care începeau să vuiască oribil, dar puteau fi reparate de oricine (mă rog, oricine afară de un inginer de instalaţii, care v-ar fi spus că el nu e instalator, să se priceapă la partea practică – cititorii n-au de unde şti că faci aluzie la mine, Pircă, prin urmare paranteza asta n-are nici un haz pentru ei; n-o şterg doar ca să te las să te faci de râs – n.J.). De asemenea, pentru un copil, să poată folosi cuvântul “obertainer” era maxima realizare lingvistică, cam cum ar fi azi să ştie ce înseamnă “serendipitate” (mă rog, nu spun acum că n-ar lua bătaie de la ceilalţi puşti dacă s-ar lăuda prea mult cu asta) sau de la ce vin iniţialele “BDSM” (de fapt, eu nu ştiu precis de la ce vin, dar copiii de la mine de la bloc s-ar putea să ştie).
Epoca robinetelor cu obertainer s-a încheiat însă în acelaşi timp cu era geamurilor cu purfix şi a casetelor video (sunt convins că dacă mai supravieţuiau, şi azi s-ar fi făcut filme de calitate ca “American Ninja”, ca să intre două pe o casetă, nu orori gen “Pacientul englez” sau “Avatar”. În locul lor au apărut bateriile cu bilă, pe care nici inginerii de la NASA nu le mai puteau repara – partea bună era că nu vuiau, deci le puteai lăsa stricate măcar până la primul scandal cu nevasta. |n ultimii ani, însă, au apărut mai întâi în baruri, apoi şi prin casele oamenilor, robinete-capcană.

Robinetul-capcană nu arată ca un robinet. Prima dată când îl vezi te gândeşti că omul în baia căruia te găseşti şi-a montat pe chiuvetă un aparat fie de teleportare, fie de tortură. Evident, nu întrebi, că doar nu eşti prima generaţie încălţată; las’ că te descurci tu, că n-ai făcut degeaba atâta şcoală. Primul pas e să cauţi senzorul infraroşu. După cum îi spune şi numele, e o chestie de culoare neagră, plasată de obicei în cel mai ascuns loc al robinetului-capcană. După ce dai de vreo două ori cu capul de chiuvetă şi de rama de jos a oglinzii, e imposibil să nu-l găseşti. Începi să fluturi mâna în dreptul lui. Nu se întâmplă nimic. Te scarpini în cap, moment în care sigur te vei atinge de unul din locurile în care te-ai lovit mai devreme şi vei urla de durere. Suferinţa are însă şi avantajul că îţi ascute simţurile şi descoperi ce ai greşit: trebuia întâi să porneşti robinetul de la maneta laterală pe care abia acum ai observat-o.

Buun. Tragi maneta până la capăt, fluturi iar mâna în dreptul senzorului, dai şi cu articulaţiile degetelor de rama oglinzii. Din nou, nimic – bine, afară de un pic de durere. Tu eşti de vină, n-ai examinat atent aparatul: mai avea o manetă şi-n spate, de la care pornea efectiv. Aia de care ai tras tu era doar maneta care regla temperatura apei şi de care trebuia să tragi ulterior – practic, ceva simplu, ca jocul acceleraţie-ambreiaj. Acum, în fine, ai priceput. |ţi repeţi în gând de câteva ori ordinea operaţiilor şi te arunci. Întâi, maneta de pornire; apoi, aia de reglare a temperaturii; în fine, senzorul infraroşu. Apa ţâşneşte vioaie în toate direcţiile, stropind întreaga încăpere. Cum cine e de vină? Tu eşti de vină, că n-ai văzut rotiţa care reglează jetul de apă – era pusă pe poziţia “împroşcat”, normal. Oricum nu mai contează, acum nu mai ai nevoie de robinet, te poţi şterge şi pe prosoape, sunt suficient de îmbibate cu apă.

Ieşi, nu neapărat pentru că ai fi curat pe mâini, ci fiindcă umiditatea din încăpere a devenit sufocantă. Restul lumii îţi aruncă priviri dezaprobatoare, pe care poţi la fel de bine să le pui pe seama timpului exagerat de lung petrecut în baie, petelor umede de pe haine sau bălţii care se prelinge pe sub uşă. Singură, gazda te priveşte cu compasiune: “De ce n-ai zis că vroiai să te speli pe mâni, că mergeam în curte, la pompă? Eu numai acolo mă spăl de când mi-am schimbat instalaţiile în baie.”
www.dailycotcodac.ro

Sentimentul românesc al atitudinii !

Una dintre expresiile noastre preferate (pe lângă “furia apelor” şi “moartea albă” care vor înlocui curând depăşitele “vară”, respectiv “iarnă” ) este “atitudine tipic românească”. Expresia asta e folosită de persoane care au călătorit foarte mult în afara graniţelor ţării – cel puţin 40 de minute în Bulgaria, până la METRO-ul din Ruse – şi care sunt absolut indignate de incapacitatea conaţionalilor de a aprecia eforturile care se fac ca să fie şi la noi ca-n Europa.
Să presupunem, de pildă, că faci mişto de un primar din ţara asta că e atât de cretin încât, deşi nu poate asigura un trafic auto vag decent, se apucă să facă piste de biciclete (e un exemplu ipotetic, nu cred că vreun primar român ar fi atât de tâmpit, mai degrabă ar toca banii la Rio). “Atitudine tipic românească. Dacă vezi aşa ceva afară, îţi place, dar dacă se face la noi, imediat sari să înjuri. Aşa suntem noi, românii.”

Bun. Ca să nu pari român prost, scrii atunci despre realizările unui primar (mă rog, teoretic niciun primar de la noi nu ar fi atât de tâmpit încât să facă ceva ca lumea cu banii din taxele locale, dar practic unii totuşi încearcă). “Atitudine tipic românească. Cum a plantat unul trei flori într-un cartier, îl şi ridic în slăvi. În străinătate, cu banii ăştia, înălţau Catedrala din Koln, pictau capela Sixtină, descopereau leacul lupusului (îmi cer scuze SIDEI, dar chiar nu mai e trendy) şi trimiteau şi un om pe Lună”.

Zici ceva rău despre Hitler? “Atitudine tipic românească. Numai ai noştri sunt buni, dacă e cineva străin, automat e rău. De ce nu vezi şi părţile lui bune? De pildă, iubea foarte mult animalele şi întotdeauna plătea la timp întreţinerea.”

Zici ceva bun despre Maica Tereza? “Atitudine tipic românească. Numai străinii sunt buni, pe un român nu l-ai lăuda. De ce nu vezi şi părţile ei rele? De pildă, ştii că nu-şi plătea fondul de rulment la timp, prefera să dea banii ăia la săraci?”.

Te înjură cineva şi te iei de el? “Atitudine tipic românească. Nu trebuia să te cobori la nivelul lui, chiar nu înţeleg de ce te deranjează că îţi înjură nevasta şi toată familia” (de fapt asta ar putea fi o atitudine tipic evreiască; dacă ne gândim puţin, a fost demascată acum 2.000 de ani chiar de Iisus: “Nu trebuia să răspundeţi cu aceeaşi monedă, puteaţi pur şi simplu să întoarceţi celălalt obraz. Dar aşa suntem noi, evreii…”).

Se ia vreun comic francez de poporul român şi autorităţile române nu reacţionează în nici un fel? “Nu avem pic de mândrie, ne lăsăm călcaţi în picioare de fiecare dată. Aşa suntem noi, românii, proşti”. Atunci faci un filmuleţ în care îi ridiculizezi puţin pe francezi. “Atitudine tipic românească. Ce să-ţi spun, ne-am găsit noi, românii, să ne luăm de francezi”.

Până la urmă, singurul lucru pe care poţi să-l faci ca să nu mai fi acuzat că ai o atitudine tipic românească este să devii străin. Atunci poţi fi sigur că în cinci minute, indiferent ce ai spune sau cum te-ai purta, o să ţi se zică “Atitudine tipică de străin îngâmfat. Nimic n-a înţeles din ţara asta şi imediat se şi uită la noi de sus cu dispreţ. Ei, să se fi născut el aici, sigur avea altă atitudine”.
www.dailycotcodac.ro

Diploma !!!

Revelatie la biserica

Batranica păşeste încetuc, cu sfială, pe podeaua de lemn pătată cu ceară de la lumanari, care scârţâia cu furie. “Ce dracu’, Doamne iarta-ma, nu cumpara si preotu’ nostru o podea cumsecade de la Praktiker? Tot timpu’ cand intarzii la slujba podeaua te da de gol, si preotul se uita la tine de ti se face rusine…”, isi zise ea, si continua sa se indrepte spre altar, de unde sfintii pictati se uitau cu ochii lor goi si un pic saşii la biserica goala.

Ajunse lângă icoana mare, şi îngenunche. “Doamne, Tatăl nostru, începu ea să murmure, dă-ne, Doamne, sănătate, dă-ne şi pace… ajută-l pe patriarh şi pe şefii statului, dă-ne bani să ne plătim cele trebuincioase, şi ajuta-mi familia… nu pogorî pe noi furia cerului, fereşte-ne de accidente şi nu ne chinui fără rost, Doamne, mărire ţie…!”

Stătu o secundă să îşi adune cuvintele, pentru că nu pentru rugile acestea venise: îşi dorea un lucru mult mai teribil şi mai important pentru ea.

“Doamne, şi mai dă-i… ajută-l, Doamne, pe băiatul meu, Doamne, că tot holtei e, şi deja mi-e ruşine de tot blocul… găseşte-i, Doamne, o fată de treabă, una cu bun simţ, să ţie de casă, şi să nu-i placă paharul şi să nu fie rea de gura… să fie respectuoasă şi frumuşică, şi de familie bună, şi să nu cârcotească, şi să fie gospodină, şi să fie serioasă şi cuminte, să-i binecuvânteze viaţa lu’ fiu-meu… că merită, că doară e băiat bun, ştii şi Tu, chiar dacă mai înjură uneori… dă-i, Doamne, o fată cumsecade şi de treabă, să nu fie cheltuitoare, să-i placă să gătească, şi să nu fie certăreaţă, Doamne, fă aşa cum trebuie ea să fie, şi să aibă şi sânii mari, că aşa-i plac lu’ ăsta al meu, cu sânii mari, foarte mari… da’ să nu fie grasă, Doamne, că ui ce s-or îngrăşat româncele de când cu moda asta fastfood… deci să fie şi cuminte, Doamne, şi cumsecade…!”

Şi în timp ce se ruga ea, aşa, o rază de lumină cum nu mai văzuse bătrânica în viaţa ei străluci orbitor de sus, şi se auzi un fîlfâit de aripi de la un porumbel destul de dumnezeiesc, care se pogora uşor, de sus din boltă. Şi cum cobora el, aşa, porumbelul, se auziră acordurile celei mai pline de viaţă muzici auzite vreodată, parcă era cântată din trompeţele de îngeri. Şi bătrânica ştiu imediat că se petrecea ceva nepământean în clipa aceea în mica biserică de cartier de lemn. Biserica, nu cartierul.

ROABA LUI DUMNEZEU, se auzi de sus, parcă cu vocea lui Iosif Sava, aşa era vocea de rezonantă şi puternică, că bătrânica simţi un sloi de gheaţă pe şira spinării, TU-MI CERI SĂ-ŢI GĂSESC PENTRU FIUL TĂU CE NU AM PUTUT GĂSI NICI MĂCAR PENTRU FIUL MEU, VREME DE 33 DE ANI, CÂT A STAT PE PĂMÂNT, LA VOI?
www.groparu.ro

Cele mai ineficiente 8 metode antifurt (II)

4. PIN-ul de la mobil
PIN-ul protejează practic telefonul de o singură persoană: de tine. Hoţul oricum o să arunce SIM-ul, că n-are ce face cu abonamentul tău – sau sperai cumva că o să aibă bunul-simţ să te caute ca să mergeţi împreună să transfere contractul pe numele lui? În schimb, tu foarte probabil ai să-ţi uiţi PIN-ul, dacă nu-l păstrezi pe cel din fabrică, cu “1234″ (caz în care nu ești prea protejat de hoţi, mă gândesc eu). Așa încât ar fi bine să mai ai încă un mobil la tine de pe care să poţi suna ca să ţi-l deblocheze pe primul. Asta, bineînţeles, dacă nu ai dat de mult cu el de pământ de draci – și atunci nu mai bine lăsai să ţi-l ia din buzunar un om amărât?
3. Antifurturile de la roţi
Antifurturile de la roţi sunt foarte utile doar dacă ai norocul să dai peste un hoţ uituc, care a uitat să-și ia scule de acasă și acum, în faţa mașinii tale, își dă o palmă peste frunte: “Bă, bou mai sunt. Să vezi ce scandal o să-mi facă nevastă-mea. Lasă că revin mâine cu o cheie de antifurturi”. Acest avantaj e oarecum anulat de dezavantajul că s-ar putea ca și tu să uiţi sau să rătăcești respectiva cheie, moment în care, dacă ţi se dezumflă o roată, ai să-ţi dorești să dai peste un hoţ. Dar nu peste unul uituc, desigur.

2. Folia antifurt pentru bagaje
În majoritatea aeroporturilor din România nu vei găsi o cafenea decentă sau o baie curată, dar în schimb nu vei avea probleme să dai peste un dispozitiv care-ţi permite să ambalezi bagajele de cală în “folie antifurt”. Ar fi într-adevăr util dacă avionul ar transporta respectivele bagaje în niște sacoșe de rafie atârnate de aripi. Cum însă bagajele nu dispar din cauză că le fură Superman în timpul zborului, ci atunci când le mută hamalii la aeroport, singurul lucru la care ajută folia e să-i deranjeze teribil pe hoţi foșnind într-un mod enervant.

1. Alarma de la mașină
Singura situaţie în care alarma auto ar fi cu adevărat utilă ar fi aceea în care ai dormi lângă mașină. |n rest, singurii care o aud sunt vecinii. Ai să-ţi dai seama de asta când or să vină la tine la ușă să-ţi spună “Cred că ţi-au furat mașina, am auzit sunetul alarmei tale îndepărtându-se în zare”. Sau, dacă ai noroc “E, după ce alarma ţi-a sunat vreo oră încontinuu și nu te-ai îndurat să o închizi, ţi-am închis-o eu, vecine. Cum? Cu un ciocan, normal”.
www.dailycotcodac.ro

Cele mai ineficiente 8 metode antifurt (I)

Puţine lucruri iubește românul mai mult decât proprietatea (în acest punct, dacă citiţi împreună cu partenerul de viaţă acest text, veţi fi întrebaţi “Pe mine mă iubești mai mult, iubi?” – știţi ce să răspundeţi, sperăm). De aceea folosește tot felul de metode pentru a și-o proteja de oamenii răi care vor să i-o fure. Din păcate, o analiză rece arată că cele mai populare dintre ele sunt și cele mai ineficiente. Iată și de ce.

8. Câinele de pază
Această metodă antifurt prezintă avantajul simplităţii: trebuie doar să iei o potaie, să o înfometezi până se prostește și se înrăiește (aici probabil vă așteptaţi la o comparaţie cu Mircea Badea – ei bine, astăzi nu vă dăm satisfacţie) și să o legi în locul care trebuie păzit. Din păcate, metoda prezintă același avantaj – al simplităţii – și pentru hoţ, care trebuie doar să se doteze cu o bucată de carne pentru a hrăni biata lighioană flămândă. După care, de obicei, redutabilul câine de pază îl iubește atât de mult pe hoţ că să oferă să-i ţină de șase și să-i ordoneze prada în ordine alfabetică.

7. Lacătul Kensington
Ce obstacol mai mare poţi pune în calea unui hoţ decât un dispozitiv de metal înfipt într-o carcasă de plastic subţire? În plus, lacătul Kensington prezintă marele avantaj că, atunci când îţi recuperezi laptopul, pe lângă că toată lumea râde de wallpaper-ul tău cu pisicuţe și de folderul botezat subtil “BDSM redheads” și ascuns în My Documents, o să ai și un ditai găuroiul în el (în acest punct, dacă în continuare citiţi alături de partenerul de viaţă, în primul rând felicitări că aţi știut ce să răspundeţi mai devreme și în al doilea rând, aveţi grijă dacă vă întreabă ce e aia BDSM: “Nu știu, mami, vreo prostie de calculatoriști, ceva” ).

6. Oglinzile de mașină inscripţionate
Adevărul e că un individ care preferă să-ţi fure oglinda de la mașină decât să se ducă să-și cumpere una nouă sigur o să fie foarte jenat de faptul că ai scris ceva pe ea. Pe de altă parte, s-ar putea să ai norocul ca în felul ăsta să-l determini să-ţi ia nu doar o oglindă, ci toată mașina, fiindcă măcar așa nu-și mai dă nimeni seama că oglinda e furată. Spunem “norocul” fiindcă, să fim cinstiţi, e mai ușor să-ţi cumperi o mașină nouă de la zero decât să te chinui să găsești o oglindă pentru un model anume.

5. Lacătul cu cifru
Nu putem să nu recunoaștem că lacătul cu cifru e totuși folositor dacă dai peste un hoţ cu mult timp liber la dispoziţie, care are chef să încerce sute de combinaţii ca să-ţi deschidă ţie valiza cu chiloţi și maieuri sau să-ţi fure bicicleta. Lacătul e însă ceva mai puţin folositor dacă hoţul dispune de acea misterioasă ustensilă din arsenalul infractorilor cunoscută drept “pânză de bomfaier”.

(va urma)
www.dailycotcodac.ro