căutare personalizată

vineri, 16 aprilie 2010

Faţa nevăzută a Lunii – true story .....

Cei doi adolescenţi amorezi erau probabil la una dintre primele lor întâlniri, dacă nu chiar la cea dintâi. Îi trăda poziţia corpului, alura aceea ce denota lipsa oricarei apropieri anterioare, erau usor încordaţi.

Era destul de târziu, ora la care un elev de gimnaziu ar trebui să fie deja acasă, zic eu, citind, pregătindu-şi ghiozdanul pentru a doua zi sau chiar dormind. Stateau faţă în faţă, pe bănci diferite, la una dintre mesele acelea cu tablă de şah, din parc. Împărteau protocolar o sticlă de un litru de cola, el oferindu-i de fiecare dată prima gura, aşa cum ar face un gentleman. Ambii păreau timizi dar aveau aerul că o relaţie stabilă se va înfiripa, o relaţie solidă, bazată pe sentimente puternice şi încredere reciprocă.

- Tu ce crezi că se află pe partea cealaltă a Lunii? întrebă el, luându-i sfiicios mâinile într-ale lui.
- Păi, Soarele, zise fata.
- Poftim? întrebă el, sperând că nu a auzit bine sau că fata nu a înţeles întrebarea.
- Soarele. Ziua luminează iar noaptea se întoarce pe partea cealaltă şi luminează, da’ mai puţin.

Băiatul începu să tuşească violent, ajutat de băutura care îi invadase pe nepregătite căile respiratorii.
După ce se calmă se mută pe banca fetei, lânga ea. Era vizibil schimbat la faţă dar cred că doar pe jumatate din cauza puseului de tuse.
Nu i-a turnat restul sticlei în cap, aşa cum m-aş fi aşteptat. Contrar aşteptărilor mele, a luat-o în braţe şi a început să o sărute aşa cum cred că n-o mai sărutase niciodată până atunci.

Nu îmi dau seama ce îl determina să sară deodată câteva etape bune din relaţia statornică ce urma să se înfiripe, dar pot să presupun. Presupun că în acele momente, în acea seară promiţătoare, pe banca aceea din parc, tânărul a reuşit să tălmăcească, probabil pentru prima oară în viaţa lui de puşti de şaisprezece ani, una dintre cugetările filosofiei populare, pe care o auzea la tot colţul blocului, dar pe care nu o putea procesa din cauza lipsei experienţei practice. Acea vorba care spune că “p… nu ştie carte”.
www.dailycotcodac.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu