Descălţarea musafirilor în folclorul poporului român !!!

Printre frumoasele obiceiuri vechi de milenii ale neamului nostru (nu le reluăm acum, le cunoaşteţi cu siguranţă), unul ne deosebeşte de orice popor de pe această planetă. E vorba de descălţatul musafirilor atunci când intră în casă.

Din păcate, nu ni s-a păstrat paragraful din Herodot unde acest menţiona originea acestui obicei încă de la vechii geţi, dar se pare că, atunci când renumitul istoric din Halicarnas a făcut prima sa vizită în coliba unui strămoş de-al nostru, acesta i-a spus, politicos: “Nu vă supăraţi, nu vreţi să vă scoateţi sandalele? Ştiţi, abia am făcut curat şi n-aş vrea să stricaţi paiele de pe jos. Sunt proaspete şi se zgârie foarte uşor”.

Deşi de atunci au trecut două milenii şi jumătate, neamul românesc continuă să păstreze cu mândrie această tradiţie. În Versailles, la Casa Albă sau pe Staţia Spaţială Internaţională nu vi se va cere să vă scoateţi încălţările; în schimb, în cel mai umil apartament confort II din Berceni o să fiţi rugat să lăsaţi pantofii la intrare, ca să nu zgâriaţi gresia şi să nu faceţi mizerie. Deşi aţi putea crede opusul, de fapt cererea este absolut întemeiată, deoarece gresia, mai ales cea de trafic, este un material sensibil, aproape la fel de fragil precum cristalul de Boemia, astfel că trebuie tratată cu aceeaşi gingăşie ca un bebeluş.

Îndeobşte, tradiţia descălţatului se îmbină armonios cu o altă datină străbună: cea a utilizării şosetelor până la ultima suflare. Cum unii musafiri nu vin direct de acasă, ci poate au mai fost înainte şi 8-9 ore la muncă, vizita poate oferi un bun prilej atât pentru un festin olfactiv, cât şi pentru rememorarea unor clipe de neuitat din perioada stagiului militar. De asemenea, deoarece în ultima vreme s-a împământenit şi la noi purtarea şosetelor albe, foarte potrivite la costum , a apărut un nou risc. Mai precis, purtarea unor ciorapi noi, în cazul în care sunt de culoare deschisă, nu garantează neapărat o seară perfectă, proprietarul şosetelor albe nefiind preţuit tocmai pentru rafinamentul său.

Pentru a preveni astfel de incidente ce pot afecta întrucâtva o cină apetisantă, unii amfitrioni le oferă oaspeţilor papuci de casă. Tradiţia cere ca aceştia să nu fie noi-nouţi, ci să mai fi fost purtaţi înainte măcar un an – doi, preferabil de o rudă vârstnică sau de un membru al familiei care a fost cadru activ al armatei; de asemenea, să fie făcuţi din material textil, nu din plastic, care nu transmite în niciun fel simţurilor amintirea melancolică a fostului purtător al papucilor.

În fine, la finalul vizitei musafirul neavizat ar putea să mai aibă parte de o surpriză plăcută, mai ales în cazul în care a remarcat şi alţi oaspeţi care au plecat înaintea lui şi mai ales dacă aceşti oaspeţi purtau trening . Surpriza constă în dispariţia încălţărilor lăsate la uşă. Fiţi însă fără grijă: o gazdă perfectă poate să le ofere musafirilor măcăr o pereche de bocanci de epocă. Ca un beneficiu suplimentar, aceste încălţări vor atrage invidia pensionarilor de la scară, care ştiu că în ziua de azi nu se mai fac lucruri trainice, ca pe vremuri. Oaspetele trebuie să aibă însă mare grijă să nu arunce bocancii după utilizare, deoarece la următoarea vizită îi vor fi ceruţi înapoi. Cu această ocazie va afla şi în ce constă valoarea lor sentimentală. “Au fost ai lui străbunicu’, i-a purtat două luni încontinuu în tranşee la Mărăşeşti. După aceea l-au demobilizat, că l-au găsit cu lepră”.
www.dailycotcodac.ro