Să ne intoxicăm pios !

La insistenţele publicului nostru cu frica lui Dumnezeu, l-am rugat pe doctorul Şendroiu să ne spună cât de bune sunt produsele de post comercializate în hipermaket. Întăresc ele şi trupul în aceeaşi măsură în care învigorează spiritul creştinilor care le înghit cu evlavie? Mai băga şi sfântul Augustin câte un pateu de soia când simţea că-i slăbeşte credinţa? Nu mai ales întâmplător ziua de miercuri pentru a vă răspunde la toate aceste întrebări, fiindcă vinerea e zi scurtă la creştini şi pe la 1 deja sunt toţi la Mc.

Bănuiesc că preafericitul care a inventat postul Paştelui avea ceva cunoştinţe medicale şi nu era chiar rău intenţionat. Din punct de vedere medical, menirea iniţială a postului a fost aceea de a-i ajuta pe enoriaşi să-şi destupe arterele înfundate cu slănina ingurgitată în timpul iernii.
Analizînd foarte pragmatic, putem afirma că, de-a lungul secolelor, postul Paştelui i-a ajutat pe creştini să gândească mai bine (prin faptul ca le permitea să transporte ceva mai mult oxigen la creier, printre plăcile de aterom), să muncească mai eficient (se mişcau mai uşor, datorită reducerii cantităţii de osânză de pe burdihan şi a colesterolului din vene si artere) şi nu în ultimul rând să se înmulţească mai plăcut (prin ameliorarea erecţiei, funcţionarea sistemului erectil masculin fiind serios şifonată de grăsimile din sânge).

Discrepanţa semnificativă dintre speranţa de viaţă a călugărilor comparativ cu restul poporului acum 150-200 de ani ne arată importanţa slăninii de porc, precum şi a faptului că penicilina nu era încă inventată.

Inventarea penicilinei nu a dus totuşi la egalizarea speranţei de viaţă între asceţi şi laici, între timp apărând cola, margarina şi fast food-ul.

Slavă Domnului, Coca Cola e de post!
Pe vremea când era bunica fată, meniul de post presupunea urzici, ridichi, ştevie, păpădie, gulii, prune uscate, nuci, mere, linte, fasole, mămăligă, ceapă etc.

In prezent, coloana vertebrală a postului în fascinanta noastră patrie a ajuns să fie formată din margarină şi soia. Crenvurşti de soia, mici de soia, pateu de soia, cârnaţi de soia. Orice cetăţean cu frica lui Dumnezeu, ghiul pe inelar şi unghie lungă la degetul mic împinge mândru la supermarket un cărucior încărcat cu „mezeluri de post”, baxuri de margarină (d’aia cu omega, evident) şi bidoane de cola (că e păcat sa bei alcool in post). Toată această evlavioasă încărcătură este înghesuită în portbagajul SUV-ului si devorată săptămânal.

Despre margarina cu omega 69 am mai scris, nu vreau să vă mai plictisesc. Mezelurile din soia nu sunt deloc mai breze. Peste 90% din cantitatea de soia prelucrată în ţările est europene provine din plante modificate genetic. Ştiu că nu este genul de informaţie pe care să o primeşti cu zâmbetul pe buze, dar nu asta mi se pare cel mai grav. Ci faptul că există oameni dispuşi să ungă pe pâine o pastă de soia produsă în urmă cu 6 luni şi păstrată tot acest timp într-o cutie de metal, pe raftul unui supermarket. Faptul ca produsul are termen de garanţie un an şi aromă de „fois gras” cu măsline li se pare ceva mişto. Aceşti oameni sunt concetăţenii noştri, votează, fac copii şi au permis de conducere.

Practic, pentru îngrozitor de mulţi români, o masă de post în 2010 înseamnă să înece un amestec de soia, margarină si pâine albă într-un litru de băutură carbogazoasă gen cola.

Ce efect va avea combinaţia asta asupra unui sistem cardiovascular burduşit cu sarmale şi cârnaţi de-a lungul iernii, vom afla prin 2020, sau poate chiar mai devreme.
(www.dailycotcodac.ro)