Sexul în filmele americane !!!

Astăzi vom vorbi din nou despre un subiect de larg interes, respectiv despre modul în care oamenii fac dragoste în filme. Mai exact, americanii şi românii, pentru că, din câte am observat noi pe canalele de filme, alte popoare nu mai fac filme.

Fie că e comedie romantică sau superacţiune, eroii americani fac sex cât mai îmbrăcaţi, încercând să-şi păstreze pe ei cât mai multe articole vestimentare chiar şi în culmea pasiunii. Am văzut un film erotic unde amândoi purtau blănuri (vă rog să nu faceţi glume cazone, de pildă să întrebaţi dacă nu cumva era un film din anii ’70 şi alea nu erau tocmai blănuri de animale). Se pare că americanii gândesc că reuşita unui act sexual e direct proporţională cu numărul de haine pe care le ai pe tine. A doua zi probabil îşi povestesc: „Dragă, am făcut sex cu unu’ bun rău. Avea pe el în timpul ăsta o cămaşă, două pulovere, izmene de iarnă, pantaloni, bocanci şi o pelerină de ploaie. Nici nu-ţi poţi imagina cât de mişto a fost!“. Pe de altă parte, la noi, majoritatea bărbaţilor stau în casă în chiloţi, maieu şi şlapi şi atunci când primesc musafiri, darmite la sex. Orice român decent s-ar gândi că, cu cât ai pe tine mai multe haine într-o asemenea situaţie, cu atât o să le mototoleşti mai tare, ba rişti să le şi pătezi.

În acelaşi timp însă, tot în filmele americane oamenii îşi rup hainele de pe ei când fac dragoste şi îşi fac praf jumătate de garderobă. Americanul n-are nici o jenă să-i rupă fetei rochia de 5.000 de dolari făcută la comandă şi pe care acum o poartă prima oară. Nici americanca nu se ruşinează, ca să-i arate cât îl iubeşte, să-i rupă nasturii de la sacoul Armani şi cravata de mătase italienească. Nici nu le-ar trece prin cap să rupă ceva ieftine, de pildă şosete din hypermarket sau chiloţi bărbăteşti tetra. În lumea filmelor americane, să distrugi haine sub 1.000 de dolari cu ocazia unei partide de sex e o chestie extrem de meschină. Cu siguranţă că eroinele gândesc ceva de genul: „Bun, i-am sfâşiat sacoul, i-am tăiat cămaşa, pantofii au zburat de mult pe geam, cu ochelarii am dat de podea – şi totuşi s-ar putea să nu creadă că ţin la el. Ce pot să mai fac, că acu’ e dezbrăcat, nu mai am ce să-i stric. A, ia uite! A uitat să-şi scoată Rolexul de la mână! Ce-ar fi ca, într-un moment de extaz, să i-l izbesc de tăblia patului până se sparge? Asta sigur o să-i arate cât de mult îl iubesc!“.

Românul, pe de altă parte, îşi strânge frumos hăinuţele, le pune pe umeraş sau în coşul de rufe murdare, eventual mai găseşte şi o pereche de şosete murdare sub pat, le împătureşte şi le bagă şi pe ele în coş, apoi întreabă: “Da’ noi haine curate mai avem pentru săptămâna viitoare?”. Abia atunci când e absolut sigur că garderoba sa e în afara oricărui pericol imaginabil, un compatriot de-al nostru trece la fapte. Chiar dacă i se-nţepeneşte un fermoar, nu rupe haina şi nici n-o taie cu un cuţit sau o daltă pentru gheaţă; se duce frumos pe balcon, caută în dosul anvelopelor de iarnă şi al damigenelor cu răchită până găseşte un patent şi repară fermoarul. El gândeşte practic: „Bun, m-am îmbrăcat frumos pentru asta, îmi place de ea, dar ăsta nu-i un motiv să ne rupem hainele de pe noi“.
www.dailycotcodac.ro