Nemţeanul Toader P. fusese, o vreme, angajat la o stână (dacă vă interesează şi acest amănunt, ca cioban, nu ca administrator de reţea). Toader plecase de la stână, la expirarea contractului, cu o mare supărare: patronul, Ion G., îi datora nişte bani, însă acesta refuzase să i-i mai dea, în acest sens arătându-i şi un par. Cum Toader nu era omul care să-şi ia gândul de la bani (ştiţi cum sunt ţăranii, proşti, când le intră ceva în cap o ţin ca înecatul), s-a gândit să-i facă o vizită patronului mai târziu, când va fi în măsură să-i arate şi el un par.
Peste vreo două săptămâni, Toader s-a simţit pregătit, a spulberat uşa lui Ion cu parul şi şi-a făcut o intrare meseriaşă, ca-n filmele pe care nu le-a văzut niciodată. Ion însă, care văzuse ceva filme la viaţa lui, n-a fost deloc impresionat de parul lui Toader – poate şi pentru că el avea, de data asta, o puşcă. Şi acum, surpriza: după cât tămbălău făcuse cu banii, Toader a renunţat pe loc la pretenţiile financiare. E drept că nici nu prea mai avea ce face cu atâţia bani, ce-i rămânea după înmormântare era deja de prisos
www.dailycotcodac.ro
Vreau o rochie cu buline!
Acum o lună
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu